Dalban contra României - Presa Publicarea unor informatii din rapoarte oficiale
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Dalban c. România, 28 septembrie 1999, 28114/95
Nu se poate impune presei să ignore concluziile unor acte oficiale ale statului şi să declanşeze investigaţii private.
Reclamantul a fost jurnalist şi director al unui publicaţii locale din Roman. În septembrie 1992, reclamantul a publicat un articol vizând o serie de fraude care ar fi fost comise de către M.G.S., directorul întreprinderii de stat din Roman. Informaţiile publicate aveau la bază un raport al poliţiei economice. De asemenea, textul afirma că aceste fapte au fost favorizate de către dl. R.T, senator, care era membru în consiliul de administraţie al societăţii şi care era acuzat că s-a folosit de bunurile societăţii în interes personal. Reclamantul a fost condamnat pentru calomnierea celor două persoane la 3 luni de închisoare cu suspendare şi la plata unor sume de bani cu titlu de daune morale. Împotriva soluţiei de condamnare, procurorul general a formulat un recurs în anulare. Instanţa supremă a admis recursul, l-a achitat pe reclamant pentru calomnierea lui M.G.S., pe motiv că a acţionat fără intenţia de a calomnia, iar în raport de infracţiunea comisă împotriva lui R.T., s-a pronunţat încetarea procesului penal, din cauza faptului că reclamantul a decedat între timp.
Art. 10. În raport de necesitatea condamnării reclamantului, Curtea a constatat că articolele în cauză vizau un subiect de interes general, anume gestionarea patrimoniului statului şi maniera în care oamenii politici îşi îndeplinesc mandatul ce le-a fost oferit. În astfel de cauze precum cea de faţă, marja de apreciere a autorităţilor naţionale este circumscrisă interesului unei societăţi democratice de a permite presei să îşi joace rolul său indispensabil de câine de pază al democraţiei şi aptitudinea de a furniza publicului informaţii asupra unor probleme importante ce ţin de interesul public. Curtea aminteşte că nu se poate interzice unui jurnalist să publice judecăţi de valoare critice decât cu condiţia că ar putea să probeze veridicitatea celor afirmate. Pe de altă parte, Curtea a constatat că nimic nu probează că faptule descrise în articolele în litigiu sunt total false şi au servit alimentării unei campanii de denigrare a celor două persoane acuzate. În fine, Curtea a constatat că reclamantul a fost condamnat penal la o pedeapsă cu închisoarea, ceea ce constituie o sancţiune vădit disproporţionată în raport de scopul vizat. De aceea, art. 10 a fost violat.
| ← Caloc contra Franţei - Incercare evadare Interventie in forta... | Wille contra Liechtenstein - Post de televiziune Interviu... → |
|---|
