J.L.S. contra Spaniei - Locuinţă de serviciu. Noţiunea de bun.
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, decizia J. L. S. versus Spania, 27 aprilie 1999, 41917/98
Dreptul unei persoane de rezida într-o locuinţă determinată, fără a fi proprietar al acesteia, nu constituie un bun sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Reclamantul, militar, a semnat un document administrativ de adjudecare a unei locuinţe speciale şi a obţinut astfel dreptul de a folosi o locuinţă. Ulterior, reclamantul a cerut trimiterea sa în rezervă. La scurt timp, a intervenit un proiect de reformare a forţelor armate, ceea ce implica pentru militarii aflaţi în rezervă obligaţia de a restitui locuinţele de serviciu către stat. În urma unei proceduri administrative, reclamantul a fost obligat să evacueze locuinţa pe care o primise anterior.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Nu se poate considera că simpla aşteptare a reclamantului că regimul juridic al locuinţei sale nu se va modifica. Reclamantul a primit o locuinţă de serviciu pe care a ocupat-o în calitatea sa de militar, la un preţ al chiriei foarte avantajos prin comparaţie cu chiriile private. Reclamantul nu a încheiat un contract de închiriere, ci un document administrativ de adjudecare a unei locuinţe speciale, şi nu poate pretinde ca utilizarea locuinţei sale să fie asimilată unui contract privat. Politica de acordare către militari a acestor locuinţe a fost fondată pe dificultăţilor militarilor de a găsi locuinţe adecvate datorită frecventelor lor mutări pe care le implică serviciul militar. Pe de altă parte, Curtea aminteşte că dreptul unei persoane de rezida într-o locuinţă determinată, fără a fi proprietar al acesteia, nu constituie un bun sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. În plus, Curtea a considerat că a autoriza un utilizator al unui bun, precum reclamantul care nu are nici măcar calitatea de locatar, a rămâne pe durata nedeterminată într-o locuinţă de stat aduce atingere obligaţiei publice a autorităţilor de a administra bunurile statului în conformitate cu Convenţia şi legile interne. De aceea, Curtea a constatat că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu este aplicabil.
| ← Iatridis contra Greciei - Dreptul de proprietate asupra... | Z. şi alţii contra Marea Britanie - Maltrarea copiilor de... → |
|---|
