CEDO, secţia IV, hotărârea Jokela c. Finlanda, 21 mai 2002, 28856/95
Respectul dreptului de proprietate presupune un drept de a spera la o coerenţă rezonabilă între deciziile statului privind aceleaşi bunuri.
Reclamanţii sunt moştenitorii lui Timo Jokela, care poseda patru parcele de teren în suprafaţă totală de 2,9 hectare, din care o parte a fost afectată construcţiei unei şosele. În 1990, autorităţile rutiere au cerut exproprierea a 1,53 de hectare. Timo Jokela a decedat în 1992. Preţul terenului, de 7.4 mărci la metru pătrat, a fost stabilit de către experţi, care au ignorat preţul la care se vânduse anterior un teren situat în apropierea celui în discuţie. Reclamanţii au cerut în instanţă suplimentarea preţului de vânzare a terenului, însă acţiunea lor a fost respinsă. Până la judecarea cauzei, reclamanţii au fost obligaţi să plătească impozitele pe succesiune, calculate de către organele fiscale în raport de o valoare de 20 de mărci pe metru pătrat.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Exproprierea constituie o privare de proprietate reglementată prin cea de-a doua frază a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1, în timp de ingerinţa în drepturile succesorale constituie o simplă reglementare a folosinţei lucrurilor, reglementată prin cel de-la doilea paragraf al textului invocat. De aceea, Curtea va examina pe rând cele două aspecte, urmând că în final să verifice dacă situaţia de ansamblu care le-a fost impusă reclamanţilor este compatibilă cu respectul dreptului lor de proprietate.
Cu privire la expropriere, Curtea a admis că aceasta a avut o bază legală şi viza interesul general. În ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei, nimic nu indică faptul că autorităţile ar fi acţionat arbitrar, ţinând cont de marja de apreciere amplă de care beneficiază în acest domeniu. Curtea a considerat că valoarea stabilită pare ca proporţională, chiar dacă nu identică, cu valoarea terenului, astfel că art. 1 din Protocolul nr. 1 a fost violat sub acest aspect.
Cu privire la drepturile succesorale, Curtea a admis că ingerinţa avea o bază legală, servind un interes general, în cadrul puterii statului de a aplica legislaţia fiscală. Trebuie totuşi verificat dacă modul în care a fost fixată valoare succesiunii nu a condus la impunerea în sarcina reclamanţilor a unei sarcini disproporţionate, ţinând cont de evaluarea realizată anterior. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că autorităţile care au realizat cele două evaluări sunt independente una de alta, iar valoarea se referea la preţul terenului în perioade diferite de timp. Ţinând cont de marja de apreciere de care beneficiază statul şi de faptul că reclamanţii au beneficiat în ambele cazuri de o procedură contradictorie în cadrul căreia au putut să îşi expună argumentele, Curtea a considerat că art. 1din Protocolul nr. 1 nu a fost violat nici sub acest aspect.
Cu privire la situaţia globală, Curtea a considerat că respectul dreptului de proprietate presupune un drept de a spera la o coerenţă rezonabilă între deciziile statului privind aceleaşi bunuri. Curtea este frapată de faptul că valoarea de circulaţie a terenului a fost calculată la un preţ de trei ori mai mare decât cea calculată în procedura de expropriere. Reclamanţii aveau măcar dreptul de a primi o explicaţie rezonabilă a acestei diferenţe. De aceea, art. 1 din Protocolul nr. 1 a fost violat sub acest aspect.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Jokela contra Finlandei - Dreptul de proprietate. Obligaţiile statului.
