Expropriere. Condiţii. Lipsa utilizării bunului.
CEDO, secţia II, hotărâreaMotais de Narbonne c. Franţa,2 iulie 2002, 48161/99
În ciuda plăţii unei indemnizări pentru expropriere, o sarcină disproporţionată poate să intervină şi atunci când trece un interval de timp important între momentul exproprierii şi cel al realizării utilităţii publice
Reclamanţii au fost proprietari ai unui teren care a fost expropriat în 1983 la cererea prefecturii regiunii, fiind fixată o indemnizare de aproape 2 milioane de euro. Ulterior, în august 1984, prefectura a vândut terenul unei comune care, ulterior, a cedat o parte din el în cadrul unui schimb cu o societate imobiliară în cursul anului 1988. Reclamanţii au cerut în 1989 fie restituirea terenului, fie valoarea sa actualizată. Printr-o hotărâre din 1992, instanţa a considerat că acţiunea este, în principiu, fondată, pentru că nu s-au efectuat lucrările publice pentru care fusese expropriat în 5 ani de la data trecerii în patrimoniul statului. Prefectura a formulat recurs, care a fost admis pe motiv că scopul exproprierii a fost acela de a alcătui o rezervă funciară pentru stat, scop care a fost atins.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a constatat că o expropriere care are ca şi scop alcătuirea unei rezerve funciare pentru stat vizează un scop de utilitate publică. În acest sens, Curtea a amintit că trebuie să existe un raport de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi acest scop, astfel încât persoana să nu fie supusă unei sarcini exorbitante. În ciuda plăţii unei indemnizări apropiate de valoarea terenului, o astfel de sarcină disproporţionată poate să intervină şi atunci când trece un interval de timp important între momentul exproprierii şi cel al realizării utilităţii publice, întrucât acest fapt privează persoana interesată de plus valoarea pe care o putea realiza de pe imobilul în cauză în acest interval de timp. În speţă, Curtea a constatat că au trecut peste 19 ani de la data exproprierii, fără ca acesta să fie folosit la ceva. Curtea a admis că statul poate să păstreze un bun în rezervă o astfel de perioadă de timp, însă statul trebuie să protejeze persoanele contra riscului de a supune terenurile expropriate unor speculaţii imobiliare realizate în detrimentul lor. O astfel de protecţie nu poate fi realizată decât prin obligarea statului la plata plusului de valoare pe care l-a înregistrat terenul în acest interval de timp. În lipsa unui astfel de act, există o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Motais de Narbonne contra Franţei - Expropriere. Condiţii. Lipsa utilizării bunului.
