Tanribilir contra Turciei - Decesul unei persoane aflata sub controlul statului
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Tanribilir c. Turcia, 16 noiembrie 2000, 21422/93
Atunci când o persoană decedează la un moment la care se află sub controlul statului, acesta are obligaţia de a oferi o explicaţie incidentului.
Fiul reclamantei, suspectat de apartenenţă la PKK, a fost reţinut de către jandarmi şi deţinut într-un local al jandarmeriei. Înainte de a fi plasat în celulă, acesta a fost percheziţionat şi i s-a reţinut cureaua şu şireturile. În ciuda faptului că, în timpul nopţii, jandarmii au realizat mai multe ronduri în spaţiul de detenţie, dimineaţă l-au găsit pe fiul reclamantei spânzurat. Ancheta începută imediat de către procurori a stabili, pe baza unei autopsii, a examinării de la faţa locului şi a audierii unor martori, că tânărul s-a sinucis cu ajutorul unui cordon realizat din manşetele de la cămaşă. În urma anchetei, procurorul a constatat că jandarmii au dat dovadă de neglijenţă, dat fiind că victima s-a sinucis într-un moment în care era sub paza lor, şi a transmis dosarul autorităţii administrative competente de a cercetat infracţiunea de ucidere din culpă, respectiv subprefectul regiunii. Procurorul a mai considerat că tânărul, membru activ al PKK, s-a sinucis pentru a nu dezvălui secrete ale organizaţiei din care făcea parte şi niciun element al stării de fapt nu indică că acesta ar fi fost ucis de către jandarmi. În consecinţă, procurorul a dispus neînceperea urmării penale pentru omor comis cu intenţie. De asemenea, consiliul administrativ al subprefecturii a dispus neînceperea urmării penale sub acuzaţia de ucidere din culpă.
Art. 2. Uciderea victimei. Reclamanta susţine că fiul său a fost ucis de către jandarmi. Totuşi, Curtea a constatat că aceasta ori soţul său nu au fost prezenţi la locul incidentului şi nu au avut vreun contact cu alţi deţinuţi sau martori direcţi ai acestuia. Curtea a constatat că colegii de detenţie ai victimei au confirmat, în faţa autorităţilor naţionale, că jandarmii au realizat controale regulate şi că nu au auzit nimic suspect în timpul nopţii. Autopsia realizată imediat după deces nu a relevat existenţa vreunor urme de lovituri şi a stabilit să spânzurarea a fost cauza decesului. Depoziţiile forţelor de ordine din timpul anchetei interne au fost reiterate în faţa reprezentanţilor Curţii şi par credibile privite în ansamblul lor. De aceea, nu se poate susţine că jandarmii au ucis intenţionat victima.
Neglijenţa jandarmilor. Cu privire la posibilitatea existenţei unei neglijenţe din partea forţelor de ordine în supravegherea prizonierului, Curtea a considerat că trebuie orice privare de libertate poate conduce la anumite bulversări de ordin psihic, iar riscul de suicid este prevenit, în special prin confiscarea obiectelor periculoase. În speţă, reclamantului i s-a confiscat cureaua şi şireturile. De asemenea, jandarmii au efectuat ronduri la fiecare jumătate de oră. Pe de altă parte, nimic din atitudinea victimei în cursul arestării sale nu a lăsat să se vadă riscul de suicid. În fine, Curtea a considerat că utilizarea cămăşii ale pentru a se sinucide era foarte greu de anticipat, astfel încât acest fapt nu poate fi reproşat autorităţilor. În consecinţă, Curtea a considerat că autorităţile nu pot fi făcute responsabile de vreo neglijenţă care să fi favorizat sinuciderea victimei.
Ancheta eficace. Cu privire la obligaţia autorităţilor de a realiza o anchetă eficace, elementele prezentate în faţa Curţii permit să se tragă concluzia că ancheta judiciară a fost detaliată şi aprofundată, fiind realizată de către un procuror şi un magistrat de instrucţie, astfel încât îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 din Convenţie. Faptul că reclamanta nu a putut participa activ la aceasta este lipsit de relevanţă, întrucât aceasta nu ar fi putut să aducă elemente utile pentru derularea sa. De aceea, art. 2 nu a fost violat.
| ← Lagrange contra Frantei - Limitarea accesului la justitie Lege... | Leoni contra Italiei - Calculul termenului de recurs → |
|---|
