Khashiyev şi Akayeva contra Rusiei - Populaţie civilă Stare de război Operaţiuni militare Condiţii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Khashiyev şi Akayeva contra Federaţia Rusă, 24 februarie 2005, 57942/00 şi 57945/00
Faptul că statul o omis, fără nici o explicaţie, să furnizeze informaţii necesare Curţii pentru a verifica afirmaţiile reclamanţilor, o conduce pe această să considere informaţiile drept valide.
Ambii reclamanţi au locuit la Grozny până la debutul operaţiunilor militare de la finele lui 1999. După declanşarea ostilităţilor, reclamanţii au luat decizia de a pleca şi s-au instalat în Inguşeţia. Fiecare dintre ei au lăsat casa în grija unei rude care a rămas să locuiască în oraş. La finele lui ianuarie 2000, reclamanţii au aflat de decesul rudelor lor şi au revenit în Grozny unde au găsit cadavrele rudelor în curtea caselor şi într-un garaj aflat în apropriere. Toţi aveau multiple leziuni produse prin împuşcare. Unii dintre ei prezentau contuzii şi, în anumite cazuri, fracturi şi mutilări. Reclamanţii au dus cadavrele în Inguşeţia pentru a-i înmormânta. Reclamanta a revenit ulterior în Grozny la locul crimelor şi a mai găsit căciula fratelui său şi cartuşe de mitralieră. Într-o casă vecină, ea a găsit cinci cadavre ale unor persoane ucise în bătaie. O a şasea persoană era încă în viaţă şi a fost salvată de către reclamantă. Aceasta a spus că victimele au fost ucise de trupele federale ruse. O anchetă penală a fost deschisă în mai 2000. Ea a suspendată de mai multe ori, însă responsabilii nu au fost identificaţi vreodată. În 2003, o instanţă civilă din Inguşeţia a obligat Ministerul rus al Apărării să plătească daune interese reclamantului pentru uciderea rudelor sale de către soldaţi neidentificaţi.
În drept.
Art. 2. Obligaţia de a proteja viaţa persoanelor. Curtea a constatat, de la bun început, că la cererea sa, statul rus nu a prezentat decât cam două treimi din actele care i s-au solicitat şi care făceau parte din dosarul penal deschis în cauză. În proceduri de acest tip, de multe ori, statul este singurul care are acces la informaţii susceptibile de a confirma sau infirma afirmaţiile reclamanţilor. Faptul că statul o omis, fără nici o explicaţie, să furnizeze informaţii necesare Curţii pentru a verifica afirmaţiile reclamanţilor, o conduce pe această să considere informaţiile drept valide. În consecinţă, Curtea a considerat că rudele reclamanţilor au fost ucise de către armate rusă. Cum statul nu a furnizat nici o explicaţie privind circumstanţele deceselor şi nu invocat nici un motiv pentru a justifica recursul soldaţilor la forţă, există o violare a art. 2, ca urmare a producerii intenţionată a morţii unor persoane de către agenţii statului.
Art. 2. Obligaţia de efectua o anchetă eficace. Ancheta deschisă cu privire la decesul rudelor reclamanţilor nu a fost începută decât la o lungă perioadă de timp de la producerea evenimentelor şi a suferit numeroase lacune, în special prin faptul că nu au fost audiate persoane din cadrul unităţii militare dislocate în zonă. Curtea nu a fost convinsă că un recurs contra concluziilor anchetei ar fi putut conduce la vreun alt rezultat, astfel încât reclamanţilor nu li se poate reproşa faptul că nu au atacat modul de desfăşurare al anchetei. În consecinţă, există o violare a art. 2 şi ca urmare a lipsei unei anchete eficace cu privire la circumstanţele decesului rudelor reclamanţilor.
Art. 3. Tortură. Curtea a considerat că nu există suficiente indicii pentru a putea afirma că rudele reclamanţilor au fost torturate înainte de fi ucise. De aceea, nu există o violare a art. 3 cub acest aspect.
Art. 3. Obligaţia de a efectua o anchetă eficace. Curtea a considerat că, în condiţiile în care există anumite probe că rudele reclamanţilor au fost torturate, statul avea obligaţia de a declanşa o anchetă şi a verifica aceste informaţii. În lipsa unei anchete, există o violare a art. 3 sub acest aspect.
Art. 13 raportat la art. 2. Reclamanţii ar fi trebuit să dispună de un mijloc prin care să obţină identificarea şi pedepsirea celor vinovaţi pentru uciderea rudelor lor. Or, în măsura în care ancheta penală a fost marcată de ineficienţă şi lipsă de obiectivitate, ea nu poate fi socotită un astfel de mijloc. De aceea, există şi o violare a art. 13.
| ← Plon société contra Franţei - Interdicţia unei lucrări... | Ziliberberg contra Moldovei - Contravenţie Materie penală... → |
|---|
