Kreuz contra Poloniei - Taxe de timbru Acces la justiţie Limitare
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Kreuz contra Poloniei, 19 iunie 2001, 28249/95
Prin impunerea unor obligaţii financiare în sarcina cetăţenilor ce sesizează o instanţă, statul nu poate să se eschiveze de obligaţia de a da hotărâri definitive şi irevocabile precum şi de a le pune în executare.
Reclamantului i s-a refuzat acordarea unui permis de construire a unei spălătorii auto. Instanţa supremă a admis recursul reclamantului, motiv pentru care acesta a introdus o acţiune în despăgubiri contra municipalităţii pentru perioada de timp în care nu a putut să îşi ridice spălătoria. Acţiunea sa a fost respinsă ca netimbrată, din cauza faptului că reclamantul nu a plătit suma de 100 milioane de zloţi, calculată ca şi procentaj din suma cerută drept despăgubiri. Instanţele au respins cererea reclamantului de exceptare de la plata taxelor de timbru, pe motiv că, atunci când a început o activitate comercială, reclamantul s-a supus riscului de avea anumite litigii.
Art. 6. Accesul la justiţie. Curtea aminteşte că nu a exclus faptul că o restricţie de ordin financiar a dreptului de acces la justiţie ar putea fi justificată în scopul unei bune administrări a justiţiei. În plus, nu se poate deduce din cuprinsul art. 6 că acesta ar crea un drept necondiţionat de a obţine ajutor judiciar din partea statului sau de obţine gratuitatea unei proceduri. În consecinţă, obligaţia de a plăti taxe de timbru pentru judecarea unei acţiuni civile nu este, în sine, o încălcare a art. 6 din Convenţie. Totuşi, o astfel de restricţie poate să devină contrară prevederilor art. 6 dacă suma în discuţie este importantă şi nejustificată.
În speţă, suma stabilită drept taxe de timbru este echivalentă salariului anual mediu în Polonia, fiind aşadar o sumă extrem de importantă. Fixând această valoare, instanţele s-au fondat pe ideea după care demararea unei activităţi comerciale poate implica acţiuni în justiţie, iar sumele pe care o persoană anticipează că trebuie să le investească includ şi taxele de timbru pentru astfel de acţiuni. Curtea a considerat că o astfel de motivare este neconvingătoare, cu atât mai mult cu cât reclamantul a oferit mijloace de probă din care rezulta incapacitatea sa de a plăti o astfel de sumă de bani, însă autorităţile au refuzat să le examineze şi să se pronunţe asupra lor. În consecinţă, Curtea a considerat că suma în discuţie a fost excesivă şi a fost stabilită ignorând situaţia financiară a reclamantului, astfel încât l-a obligat pe acesta să renunţe la exercitarea dreptului său de acces la justiţie, afectând însăşi substanţa acestui drept. De aceea, art. 6 a fost violat.
| ← Quartiers Mouffetard et des Bords şi alţii contra Franţei -... | Devlin contra Marea Britanie - Act administrativ Obligaţiile... → |
|---|
