RD contra Poloniei - Taxa de timbru Limitarea accesului la justitie
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea R. D. contra Polonia, 18 decembrie 2001, 29692/96 şi 34612/97
Prin impunerea unor obligaţii financiare în sarcina cetăţenilor ce sesizează o instanţă, statul nu poate să se eschiveze de obligaţia de a da hotărâri definitive şi irevocabile precum şi de a le pune în executare.
Reclamantului, care fusese reprezentat de către avocaţi din oficiu în procedura de fond şi în apel şi care fusese dispensat de obligaţia de a plăti taxe de timbru pentru judecata în apel, i s-a respins cererea de a primi ajutor judiciar pentru formularea unui recurs, pe motiv că nu a dovedit că îi lipsesc resursele financiare pentru angajarea unui avocat. Decizia de respingere a cererii sale i-a fost notificată cu 8 zile înainte de expirarea termenului de recurs.
Art. 6. Accesul la justiţie. Instanţa de apel l-a dispensat pe reclamant de obligaţia de a plăti taxele de timbru şi taxele pentru reprezentarea sa în apel, ceea ce implică faptul că aceasta avea la dispoziţie suficiente elemente pentru a considera că impunerea acestor taxe constituie o sarcină disproporţionată pentru reclamant. Aceeaşi instanţă a refuzat ulterior să admită cererea de acordare a unui avocat din oficiu pentru formularea unui recurs, chiar dacă nimic nu părea să indice că situaţia financiară a reclamantului s-ar fi ameliorat. Curtea a constatat, de asemenea, că reprezentarea de către un avocat era o condiţie necesară pentru a putea formula un recurs. Pe scurt, Curtea a constatat că instanţa de apel nu numai i-a respins nejustificat cererea de spijin judiciar, ci i-a şi lăsat un interval de timp extrem de scurt pentru a-şi putea găsi un avocat, care să îl reprezinte în faţa instanţei de recurs. De aceea, Curtea a constatat că reclamantului i s-a negat dreptul de acces la justiţie.
| ← McElhinney contra Irlandei - Imunitatea statelor în proceduri... | Buscemi contra Italiei - Imparţialitate Prezenţa... → |
|---|
