McElhinney contra Irlandei - Imunitatea statelor în proceduri civile Scop şi proporţionalitatea limitării accesului la justiţie
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea McElhinney contra Irlanda, 21 noiembrie 2001, 31253/96
Prevederile Convenţiei trebuie interpretate astfel încât să se concilieze cu celelalte reguli de drept internaţional, inclusiv cu cele ce vizează imunitatea acordată statelor.
Reclamantul, funcţionar al poliţiei irlandeze, a lovit accidental bariera unui post de poliţie britanic aflat la graniţă dintre Irlanda de Nord şi Irlanda. Autorităţile britanice afirmă şi că un soldat britanic a fost lovit uşor de remorca vehiculului pe care îl conducea reclamantul, însă acesta contestă acest fapt. Militarul britanic a tras în direcţia reclamantului, însă acesta a crezut că se află în faţa unui atac terorist şi şi-a continuat drumul până la următorul post de poliţie unde a fost oprit de militari şi agresat. Reclamantul a intentat o acţiune în faţa unei instanţe irlandeze contra militarului şi secretarului de stat britanic pentru Irlanda de Nord. Totuşi, la cererea acestuia din urmă, care a invocat imunitatea statului străin, instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Art. 6. Domeniul de aplicabilitate. Faptul că o persoană are, în dreptul intern, pretenţii ce pot conduce la o acţiune în justiţie poate să depindă nu numai de conţinutul material al dreptului, astfel cum este definit în legea aplicabilă, ci şi de existenţa unor bariere de ordin procedural. Totuşi, Curtea a considerat că statele nu pot să scoată din competenţa instanţelor interne o întreagă gamă de litigii sau să exonereze de răspundere civilă categorii largi de persoane, fără ca acest fapt să fie controlat de către Curte, fără ca acest fapt să fie incompatibil cu preeminenţa dreptului şi cu principiile fundamentale pe care le implică art. 6. În speţă, reclamantul a dorit să introducă o acţiune în despăgubiri pentru lezarea integrităţii fizice, acţiune extrem de frecventă în dreptul irlandez. Imunitatea existentă a pârâtul nu afecta însă acest drept, recunoscut prin legea internă, astfel că se poate afirma că litigiul său purta asupra unui drept cu caracter civil, indiferent de existenţa unei bariere de natură procedurală. În consecinţă, art. 6 este aplicabil.
Accesul la justiţie. Dreptul de acces la justiţie se pretează la existenţa unor limitări, cu condiţia ca acestea să nu afecteze însăşi substanţa dreptului. Aceste limitări trebuie să vizeze un scop legitim şi să fie proporţionale cu scopul vizat. Curtea a considerat că acordarea unei imunităţi absolute unui stat în cadrul unei proceduri civile vizează un scop legitim, anume respectarea regulilor de drept internaţional în scopul favorizării curtoaziei şi a bunelor relaţii între state. În raport de proporţionalitate, Curtea a considerat că prevederile Convenţiei trebuie interpretate astfel încât să se concilieze cu celelalte reguli de drept internaţional, inclusiv cu cele ce vizează imunitatea acordată statelor. Curtea a considerat că nu se poate afirma, în general, că o restricţionare a unui drept ar putea fi disproporţionată atunci când ea constă în aplicarea unei reguli de drept internaţional general recunoscute în materie de imunitate a statelor. Din acest punct de vedere, în speţă, Curtea a constatat că obiectul litigiului viza plata unor reparaţii pentru actele comise de un soldat pe teritoriul altui stat, fapt care poate ridica chestiuni sensibile legate de relaţii diplomatice dintre state şi de securitatea naţională. În plus, Curtea a constatat că reclamantul avea la dispoziţie posibilitatea de a intenta o acţiune contra ministerului britanic al apărării în faţa unei instanţe din Irlanda de Nord. De aceea, art. 6 nu a fost violat.
| ← Fogarty contra Marea Britanie - Imunitatea statelor Interpretare... | RD contra Poloniei - Taxa de timbru Limitarea accesului la... → |
|---|
