LAMY contra BELGIEI — Lipsa de acces a unui inculpat la dosarul jurisdicţiilor chemate să se pronunţe asupra detenţiei sale preventive
| Comentarii |
|
285. — Născut în 1932 şi domiciliat în Verviers, de Jose Lamy este girantul unei societăţi de persoane cu răspundere limitată, care realizează construcţii industriale şi al cărui faliment este declarat de tribunalul comercial printr-o decizie la 29 noiembrie 1982.
în februarie 1983, el este arestat şi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută simplă şi frauduloasă. Camera de consiliu a tribunalului de primă instanţă din Verviers, în faţa căreia a compărut, confinnă mandatul emis de judecătorul de instrucţie. Cu toate că anulează această ordonanţă, camera de punere sub acuzare de pe lângă Curtea de apel din Liege dispune menţinerea mandatului, iar în mai 1983 Curtea de casaţie respinge recursul lui Jose Lamy.
286. — în cererea din 20 iunie 1983 adresată Comisiei, acesta din urmă se plânge de faptul că nici el, nici avocatul său, nu au avut acces la dosar cu prilejul primei confirmări a mandatului de către camera de consiliu şi al dezbaterilor în faţa camerei de punere sub acuzare. El susţine violarea art. 5 § 2, art. 3 şi 4 ca şi a art. 6 § 3 b) din Convenţie.
• Hotărârea din 30 martie 1989 (Cameră) (seria A nr. 151)
287. — Potrivit lui Jose Lamy, examinarea legalităţii detenţiei sale nu a dat loc la o dezbatere contradictorie şi obiectivă şi nu a asigurat deloc egalitatea de arme, ceea ce a încălcat prevederile art. 5 § 4.
Curtea constată că în timpul primelor treizeci de zile ale detenţiei, avocatul petiţionarului nu a putut, în virtutea interpretării jurisprudenţiale a legii, să ia cunoştinţă de nici un element al dosarului şi deci să respingă, în mod util declaraţiile sau consideraţiile pe care ministerul public le baza pe anumite probe de la dosar. Or, accesul inculpatului la acestea era indispensabil într-un stadiu crucial al procedurii, în care instanţa trebuia să decidă prelungirea sau încetarea detenţiei. Aceasta i-ar fi permis îndeosebi avocatului să se exprime asupra celor declarate de ceilalţi coinculpaţi şi a atitudinii lor.
Exista o legătură prea strânsă între aprecierea necesităţii detenţiei şi cea ulterioară, a vinovăţiei, pentru a putea refuza comunicarea pieselor dosarului în primul caz, în timp ce legea o cere în al doilea caz. în timp ce procurorul regelui avea cunoştinţă de întregul dosar, procedura urmată nu i-a oferit lui Jose Lamy posibilitatea de a combate, într-o manieră potrivită, motivele invocate pentru a justifica detenţia preventivă. în lipsa garantării egalităţii armelor, această procedură nu a fost cu adevărat contradictorie. S-au violat deci prevederile art. 5 § 4 (unanimitate).
288. — în schimb, Curtea decide că este neîntemeiată teza lui Jose Lamy, care pretindea că nu a putut să-şi pregătească efectiv şi util apărarea şi prezentarea în faţa camerei de consiliu. în chiar ziua arestării, petiţionarului i s-a eliberat o copie a mandatului de arestare. Or, acest document enunţa atât motivele privării sale de libertate, cât şi detaliile acuzaţiilor pentru are era inculpat. Nu s-a violat art. 5 § 2 (unanimitate).
289. — Jose Lamy s-a plâns, de asemenea, de faptul că nici camera de consiliu nici camera de punere sub acuzare nu au luat în considerare concluziile pe care el le prezentase în faţa acestora.
Curtea a arătat că judecătorul de instrucţie a dispus arestarea petiţionarului printr-un mandat motivat, în aceeaşi zi când I-a interogat şi când camera de consiliu a confirmat mandatul respectiv, motivându-şi la rândul său ordonanţele pe care le-a emis succesiv. De asemenea, detenţia preventivă a luat sfârşit mult înaintea trimiterii în judecată şi a condamnării petiţionarului. Aşadar, procedura urmată a respectat exigenţa art. 5 § 3 (unanimitate).
290. — Având în vedere că Jose Lamy a avansat, în sprijinul pretenţiilor formulate pe baza art. 6 § 3 b), aceleaşi fapte şi argumente ca cele invocate în baza art. 5 § 4, Curtea apreciază inutilă examinarea cauzei şi sub unghiul acestor dispoziţii (unanimitate).
291. — Mai rămânea problema aplicării art. 50 din Convenţie. Deşi petiţionarul a solicitat Curţii să rezerve pentru o examinare ulterioară chestiunea indemnizării, Curtea a apreciat ca aceasta se află în stare de judecată şi a respins cererile petiţionarului. Ea precizează că violarea art. 5 § 4 nu i-a cauzat lui Jose Lamy nici un prejudiciu şi că, deci, condamnarea pronunţată de tribunalul corecţional din Verviers nu se afla deloc pusă în cauză. Cât despre prejudiciul moral, dacă petiţionarul a suferit vreun asemenea prejudiciu hotărârea Curţii îi este o satisfacţie echitabilă suficientă prin ea însăşi.
Jose Lamy cerea pentru acoperire la bancă, 300 000 FB pentru cheltuielile în faţa instanţelor belgiene şi a organelor Convenţiei. în lipsa unor precizări a cheltuielilor suportate, în pofida invitaţiei pe care preşedintele i-a făcut-o în acest sens, Curtea nu i-a atribuit decât 100.000 FB (unanimitate)
| ← WEEKS contra REGATULUI UNIT - Reîncarcerarea în Anglia a unui... | NAVARRA contra FRANŢEI — Durata examinării unui apel contra... → |
|---|
