NAVARRA contra FRANŢEI — Durata examinării unui apel contra respingerii unei cereri de punere în libertate
Comentarii |
|
293. — Dl Paul Navarra este agricultor şi locuieşte la Bastia (Corsica de Sus). în noiembrie 1985, el este inculpat pentru tâlhărie şi plasat sub mandat de arestare. La 24 martie 1986, un judecător de instrucţie din Nisa îi respinge a treia cerere de punere în libertate provizorie. La 23 aprilie, camera de acuzare a Curţii de apel din Aix-en-Provence declară inadmisibil apelul pe care cel în cauză l-a introdus contra acestei decizii la 25 martie 1986; aceasta anulează decizia menţionată pentru că a statuat asupra unei cereri de punere în libertate nelegal formulată. Curtea de casaţie desfiinţează această din urmă hotărâre; ea trimite cauza în faţa camerei de acuzare a Curţii de apel din Montpellier care confirmă, la 24 octombrie 1986, ordonanţa din 24 martie 1986, respingând cererea de punere în libertate. La 24 februarie 1987 Curtea de casaţie respinge un recurs a lui Paul Navarra îndepărtând motivul de recurs conform căruia Curtea de apel din Montpellier n-ar fi examinat alegaţia celui în cauză privind încălcarea art. 5 § 4 al Convenţiei, ca urmare a duratei procedurii. La 27 noiembrie 1987 petiţionarul este pus în libertate, iar la 17 decembrie beneficiază de o decizie de neîn-cepere a umăririi penale.
294. — în plângerea din 31 iulie 1987 adresată Comisiei, Paul Navarra se plânge de faptul că apelul său din 25 martie 1986 împotriva ordonanţei pronunţate în ziua precedentă nu a fost examinat pe fond „într-un termen scurt” aşa cum prevăd dispoziţiile art. 5 § 4 din Convenţie
• Hotărârea din 23 noiembrie 1993 (Cameră) (seria A nr. 273-B)
295. — Guvernul a susţinut, ca şi în faţa Comisiei, că Paul Navarra nu ar fi epuizat toate căile de recurs intern, deoarece nu a intentat contra statului o acţiune în reparaţie, în virtutea art. L 781-1 din Codul organizării judiciare.
Curtea îndepărtează această excepţie (unanimitate): articolul în cauză fixează condiţii foarte stricte de deschidere a unei proceduri judiciare, iar petiţionarul nu se pretindea victima unui refuz de justiţie şi nici a unei erori grave. Ea constată că dreptul de a obţine o decizie în termen scurt privind legalitatea unei detenţii se distinge de cel de a primi o despăgubire pentru o asemenea detenţie.
296. — Pentru a îndeplini exigenţele Convenţiei, controlul judiciar periodic trebuie să respecte atât normele de fond, cât şi pe cele de procedură ale legislaţiei naţionale şi trebuie să fie exercitat în conformitate cu scopul art. 5: protejarea individului contra arbitrarului.
Jurisdicţiile franceze au emis deciziile în termenele prevăzute de lege. Informaţiile culese în acest sens arată o anumită întârziere imputabilă petiţionarului. Pe de altă parte, transmiterea dosarului la Curtea de casaţie, apoi pe baza deciziei de retrimitere, la camera de acuzare din Montpellier a cerut un anumit timp.
Cât despre protecţia împotriva arbitrarului, Curtea s-a pronunţat deja asupra întinderii respectării regulii „termenului scurt". în mai multe hotărâri, Curtea a luat în considerare „durata globală" a unei proceduri, incluzând diferitele faze în faţa tuturor organelor chemate să statueze. Un stat care se dotează cu un dublu grad de jurisdicţie trebuie să acorde aceleaşi garanţii persoanelor private de libertate atât în apel cât şi în primă instanţă. Exigenţa respectării „termenului scurt" constituie, fără nici o îndoială, una dintre aceste garanţii, însă pentru a controla respectarea tuturor garanţiilor trebuie să se procedeze la o apreciere globală a procedurii.
în speţă, durata examinării pe fond a apelului din 25 martie 1986 inspiră îndoieli Curţii. Aceasta subliniază totuşi că Paul Navarra a păstrat dreptul consacrat de legislaţia franceză de a prezenta în orice moment noi cereri de punere în libertate. Or, în perioada în cauză, din 25 martie până la 24 octombrie 1986, petiţionarul nu a mai introdus nici o asemenea cerere. Deci, nu s-a violat art. 5 § 4 (unanimitate).
← LAMY contra BELGIEI — Lipsa de acces a unui inculpat la... | RAIMONDO contra ITALIEI — Aplicarea unor măsuri de prevenţie... → |
---|