Malhous contra Republica Cehă - Publicitatea procedurii Excepţii Clasificarea excepţiilor
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Malhous contra Republica Cehă, 12 iulie 2001, 33071/96
O şedinţă la care pot participa părţile şi avocaţii lor nu este una publică.
Reclamantul este succesorul proprietarului unor bunuri imobile naţionalizate. După apariţia legii care prevedea retrocedarea, în anumite condiţii, a bunurilor naţionalizate, reclamantul a realizat o înţelegere cu două dintre persoanele juridice ce deţineau la acel moment terenurile în cauză. Totuşi, după o şedinţă desfăşurată în prezenţa părţilor, biroul funciar a refuzat să ia act de înţelegere. Reclamantul a sesizat o instanţă de judecată care a decis, fără a ţine vreo şedinţă de judecată, că decizia biroului funciar trebuie casată şi a dispus trimiterea cauzei către acest oficiu pentru reanalizarea situaţiei. Acesta a dat o nouă soluţie, fără a ţine vreo şedinţă de judecată. Reclamantul a contestat soluţia în faţa Curţii Constituţionale care, în şedinţă nepublică, a respins recursul.
Art. 6. publicitatea procedurii. Curtea a considerat că reclamantul avea dreptul la o judecată publică, întrucât nu era incidentă niciuna dintre situaţiile de excepţie prevăzute în art. 6 din Convenţie. Curtea a constatat că unica şedinţă publică ce a avut loc pe parcursul rezolvării litigiului s-a ţinut în faţa biroului funciar local. Or, acest organ nu poate fi considerat ca satisfăcând exigenţele de independenţă şi imparţialitate pe care le implică art. 6 pentru că, în sistemul ceh, biroul funcţionează ca parte a administraţiei locale, sub controlul guvernului. În plus, Curtea a considerat că şedinţa desfăşurată în faţa acestui organ nu a fost publică, ci doar accesibilă părţilor litigiului şi avocaţilor lor. Este adevărat că reclamantul a putut să îşi ducă litigiul în faţa unei instanţe, care beneficia de prezumţia de independenţă şi imparţialitate, însă şedinţele de judecată din faţa instanţelor sesizate nu au fost niciodată publice, nici măcar părţile neavând acces la ele. Curtea a considerat că litigiul nu era unul în care argumentele erau strict tehnice, caz în care se pot admite anumite derogări de la obligaţia publicităţii şedinţei de judecată, ci viza aspecte importante de fapt şi de drept, care impuneau o procedură orală şi publică. Astfel, în condiţiile în care reclamantul nu a avut acces la o procedură publică în faţa unui organ independent şi imparţial, art. 6 a fost violat.
| ← FR contra Elveţia - Comunicarea actelor dosarului Egalitatea... | Einhorn contra Franţei - Extrădare Risc de procedură... → |
|---|
