Martins Casimiro şi Cerveira Ferreira contra Luxemburg - Manifestare religioasă Participare în timpul orelor de şcoală Sancţiuni
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, decizia Martins Casimiro şi Cerveira Ferreira versus Luxemburg, 27 aprilie 1999, 44888/98
Scutirea generală de anumite ore de clasă nu poate fi impusă statelor pentru a favoriza manifestarea religiei.
Reclamanţii şi fiul lor sunt membrii ai Bisericii adventiste de ziua a şaptea, care impune un repaus absolut sâmbăta. Reclamanţii au introdus o cerere prin care au solicitat ca fiul lor să fie dispensat de obligaţia de a urma cursurile şcolare sâmbăta. Organele competente au respins cererea, dar reclamanţii au refuzat să îl mai ducă pe copil la şcoală sâmbăta. Pentru acest motiv, copilul a fost trimis în judecată în faţa tribunalului pentru copii, care a suspendat judecarea cauzei pentru a permite reclamanţilor să mai formuleze o nouă cerere de dispensă. Şi această cerere a fost respinsă, iar reclamanţii au atacat refuzul în instanţă. Instanţa sesizată a respins recursul lor, considerând că o dispensă generală pentru ziua de sâmbăta nu poate fi acordată, ci doar excepţii pentru anumite zile determinate, în care există sărbători religioase sau alte evenimente de acest gen. Instanţa a considerat că acordarea unei dispense generale ar conduce la dezorganizarea completă a programului şcolar al copilului. Hotărârea a fost confirmată în căile de atac.
Art. 9. Libertatea religioasă reprezintă una dintre bazele unei societăţi democratice şi este, în dimensiunea sa religioasă, unul dintre elemente vitale care contribuie la formarea identităţii unei persoane şi a concepţiilor acesteia asupra vieţii. Curtea admite că, dacă libertatea religioasă ţine de forul interior al unei persoane, ea implică, de asemenea, posibilitatea de manifestare exterioară a religiei. În speţă, refuzul de acordare a dispensei, poate fi considerată ca fiind o restricţie în dreptul reclamanţilor de a-şi manifesta religia. Autorităţile statului pârât au considerat că anumite dispense ar putea fi acordate, punctual, pentru celebrarea anumitor rituri religioase, însă nu poate avea un caracter general întrucât astfel ar aduce atingere dreptului la instrucţie şcolară, protejat de art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, şi a cărui importanţă într-o societate democratică nu poate fi contestată. Or, dispensa solicitată avea ca şi obiect sustragerea copilului de la ritmul normal de şcolaritate, sâmbăta fiind o zi de şcoală obişnuită. Instanţa internă a susţinut că o astfel de dispensă aduce atingere, în egală măsură, drepturilor celorlalţi elevi, ţinând cont de dezorganizarea sistemului şcolar pe care o astfel de măsură ar fi susceptibilă să o angajeze. Curtea admite o astfel de observaţie şi subliniază că, atunci când se confruntă dreptul părinţilor la libertate religioasă cu dreptul copilului la educaţie şcolară, dreptul acestuia din urmă primează. În aceste condiţii, Curtea a considerat că refuzul acordării unei dispense generale se justifică de necesitatea protejării drepturilor şi libertăţilor altora, anume dreptul la instrucţie şcolară.
| ← Kokkinakis contra Greciei - Manifestare religioasă Conţinut | Serif contra Greciei - Manifestare religioasă. Organizarea... → |
|---|
