Serif contra Greciei - Manifestare religioasă. Organizarea religioasă Sancţiuni penale
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Serif versus Grecia, 14 decembrie 1999, 38178/97
Curtea a considerat că, într-o societate democratică, statul nu trebuie să ia măsuri pentru a asigura faptul că o comunitate religioasă este plasată sub o conducere unică.
În 1985, statul l-a numit pe T. ca muftiu – şef religios musulman – al Rodosului, pe un post devenit vacant. În 1990, doi membrii musulmani ai parlamentului au cerut statului să organizeze, conform legii în vigoare, alegeri pentru ocuparea postului de muftiu. Întrucât nu au primit niciun răspuns, cei doi deputaţi au decis să organizeze ei înşişi alegeri în moschei în decembrie 1990. Înainte de acest alegeri, preşedintele grec a emis un decret lege ce modifica legea privind alegerea muftiului, stabilind că acesta urma să fie numit prin decret prezidenţial. Astfel de decrete putea fi emise în stare de urgenţă, urmând să fie aprobate de către Parlament în termen de 40 de zile. Reclamantul a fost ales muftiu în urma alegerilor organizate de cei doi deputaţi şi, împreună cu alte persoane, a introdus o acţiune în instanţă contestând legalitatea numirii lui T., procedura fiind încă pendinte. În februarie 1991, parlamentul a adoptat o lege ce valida retroactiv decretul prezidenţial. Reclamantul a fost condamnat în 1994 la şase luni de închisoare, comutată apoi în amendă, pentru uzurpare de funcţii oficiale.
Art. 9. Condamnarea reclamantului constituie o ingerinţă în dreptul acestuia la manifestarea religiei în mod colectiv şi în public. Curtea a considerat că nu este necesar să se pronunţe asupra legalităţii ingerinţei, dat fiind că măsura este incompatibilă cu prevederile art. 9 din alte motive. Ingerinţa statului a vizat un scop legitim – protecţia ordinii publice – însă nu poate fi considerată ca fiind necesară într-o societate democratică. Instanţele care l-au condamnat pe reclamant nu au menţionat niciun act al acestuia care să producă efecte juridice, ci l-au condamnat pentru simplul fapt că a difuzat mesaje, a pronunţat discursuri şi a părut ca fiind şef religios. Totuşi, faptul de a sancţiona o persoană pentru simplul motiv că acţionează ca şi şef religios al unui grup de persoane care îl urmează în mod voluntar nu poate fi compatibil cu ideea pluralismului religios. Chiar dacă a fost numit în mod oficial un alt muftiu, nimic nu indică că acesta ar fi încercat să îşi exercite funcţiile religioase, judiciare şi administrative prevăzute în lege. În plus, Curtea a considerat că, într-o societate democratică, statul nu trebuie să ia măsuri pentru a asigura faptul că o comunitate religioasă este plasată sub o conducere unică. Chiar dacă există riscul să apară tensiuni atunci când o comunitate religioasă este divizată, acestea sunt consecinţe inevitabile ale pluralismului, iar rolul autorităţilor nu constă în eliminarea sursei tensiunilor prin eliminarea pluralismului, ci la vegherea faptului ca grupurile divergente să se tolereze unul pe altul. Oricum, în speţă, statul nu a întâmpinat nici o tulburare reală în sânul comunităţii musulmane, astfel încât acest risc nu poate constitui o justificare a măsurii luate. De aceea, art. 9 a fost violat.
| ← Martins Casimiro şi Cerveira Ferreira contra Luxemburg -... | Hassan si Tchaouch contra Bulgariei - Organizarea religioasa... → |
|---|
