Sen contra Olandei - Străin Respingerea statului de rezident Relaţii de familie
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Sen versus Olanda, 21 decembrie 2001, 31465/96
Separarea unei familii este o ingerinţă extrem de gravă în dreptul a viaţa familială care poate fi dispusă doar în situaţii excepţionale.
Primul reclamant şi a doua reclamantă, ambii cetăţeni turci, s-au stabilit în Olanda. După căsătoria lor din 1982, în 1983, cei doi au avut o fată, cea de-a treia reclamantă, născută în Turcia, unde a rămas cu mama sa, în timp ce reclamantul a plecat înapoi în Olanda, unde locuia de la vârsta copilăriei. În 1986, a doua reclamantă a obţinut un permis de sejur şi a ajuns în Olanda pentru a locui cu soţul său, în timp ce fetiţa lor a rămas în Turcia în grija unei mătuşi. Reclamanţii au mai avut doi copii, născuţi în 1990 şi 1994 în Olanda. În 1992, reclamanţii au solicitat acordarea unui permis de sejur şi pentru primul lor copil, ce trăia în continuare în Turcia. Considerând că prin faptul că fata a fost lăsată în Turcia, s-a schimbat mediul familial al acesteia, iar părinţii săi nu au contribuit la educarea sa, autorităţile au respins cererea.
Art. 8. Viaţă familială. Curtea a fost chemată să stabilească dacă autorităţile olandeze aveau obligaţia pozitivă de a autoriza ca cea de-a treia reclamantă să locuiască în Olanda, în scopul de permite reclamanţilor să îşi trăiască viaţa de familie pe teritoriul Olandei. Curtea aminteşte că întinderea obligaţiei unui stat de a admite intrarea unor imigranţi persoane pe teritoriul său depinde de situaţia personală a acestora şi că art. 8 nu poate fi interpretat astfel încât să implice pentru stat o obligaţie generală de a permite regruparea unei familii pe un anumit teritoriu. De asemenea, trebuie ţinut cont de vârsta copiilor cuplului, de situaţia acestora în ţara de origine şi de gradul lor de independenţă în raport de părinţi.
În speţă, cei doi părinţi au locuit separat un timp, însă aceasta a fost decizia lor voluntară, pentru ca fata lor să crească cu mama sa şi, imediat după ce copilul a împlinit 4 ani, cuplul s-a reunit în Olanda. Este adevărat că cea de-a treia reclamantă a trăit toată viaţa în Turcia şi, în consecinţă, are legături solide cu mediu lingvistic şi cultural al acestei ţări, însă există un obstacol major în calea reunirii familie în Turcia. Primii doi reclamanţii locuiesc de multă vreme în Olanda, unde s-au născut şi ceilalţi doi copii, care au locuit toată viaţa lor în Olanda, unde au şi început şcoala, astfel încât nu au absolut nicio legătură cu statul turc. În consecinţă, Curtea a considerat că primirea primului copil în Olanda reprezintă cea mai bună variantă pentru a asigura unitatea şi reunirea familiei, iar faptul că în 1986 a fost lăsată în Turcia în grija familiei nu a reprezentat o decizie irevocabilă. De aceea, Curtea a considerat că statul olandez şi-a încălcat obligaţia pozitivă de a asigura dezvoltarea firească a vieţii de familie a reclamanţilor. Art. 8 a fost violat.
| ← Sahin contra Germaniei - Pierderea legăturilor cu un copil... | Banco de Finanzas e Inversiones S.L. contra Spaniei -... → |
|---|
