Buscemi contra Italiei - Imparţialitate Prezenţa judecătorului în presă
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Buscemi c. Italia, 16 septembrie 1999, 29569/95
Exigenţa de imparţialitate impusă autorităţilor judiciare implică obligaţia acestora de a păstra o cât mai mare discreţie cu privire la cauzele care sunt pe rolul instanţelor, chiar în prezenţa unor provocări provenite de la părţile litigiului.
Reclamantul a avut un copil împreună cu concubina sa. În urma separării părinţilor, fetiţa a fost încredinţată mamei sale. Ulterior, copilul a fost dus de către mama sa la reclamant, iar acesta a cerut instanţei să îi încredinţeze legal copilul. La 5 mai 1994, o instanţă a decis să interneze copilul într-o instituţie pentru minori şi să îi acorde mamei sale un drept de vizită săptămânal, iar tatălui un drept de vizită lunar. Instanţa a mai desemnat doi experţi care să stabilească căruia dintre părinţi trebuie încredinţat copilul. Iniţial raportul a constatat că niciunul dintre părinţi nu este în măsură să asigure echilibrul necesar creşterii unui copil, însă ulterior acesta a fost încredinţat mamei sale, reclamantul având un drept la vizită. În presă a izbucnit o polemică, în cursul judecării diverselor acţiuni, între reclamant şi preşedintele instanţei pentru minori cu privire la rolul social al acestei instanţe.
Art. 6. Imparţialitatea instanţei. Curtea aminteşte că exigenţa de imparţialitate impusă autorităţilor judiciare implică obligaţia acestora de a păstra o cât mai mare discreţie cu privire la cauzele care sunt pe rolul instanţelor, chiar în prezenţa unor provocări provenite de la părţile litigiului. În consecinţă, în speţă, declaraţiile polemice ale preşedintelui instanţei cu privire la reclamant şi la cauza acestuia reprezintă motive obiective care pot sta la baza unor dubii privind parţialitatea instanţei. De aceea, art. 6 a fost violat.
Art. 8. Viaţă de familie. În astfel de afaceri, elementul esenţial este acela de a şti dacă interesele tuturor părţilor au fost luate în considerare într-o măsură suficientă. Curtea a observat că reclamantul a jucat un rol suficient de activ în cadrul procedurii care a condus la o ingerinţă în viaţa sa de familie. Criticile formulate de către reclamant la adresa modalităţii de realizare a expertizei au fost luate în calcul, iar un expert desemnat de către reclamant a participat la realizarea acesteia. De aceea, art. 8 nu a fost violat sub acest aspect.
| ← RD contra Poloniei - Taxa de timbru Limitarea accesului la... | Bernstein contra Norvegiei - Impartialitate obiectiva Judecator... → |
|---|
