ORSUS contra Croaţiei - Plasarea copiilor romi în clase compuse doar din romi din cauza slabei cunoaşteri a limbii croate: neîncălcare.
| Comentarii |
|
Cauza ORSUS şi alţii împotriva Croaţiei (nr. 15766/03), hotărârea din 17 iulie 2008 [Secţia I]
în fapt
Reclamanţii sunt paisprezece cetăţeni croaţi de naţionalitate romă care au început şcoala primară în trei sate din regiunea Medimurje între anii 1996 şi 2000. în timpul învăţământului primar, primii nouă reclamanţi au frecventat atât clase compuse doar din copii romi, cât şi clase mixte, până la părăsirea şcolii, la vârsta de cincisprezece ani. Ultimii cinci reclamanţi sunt încă la şcoală, în clase compuse doar din copii romi. Cea mai mare parte a reclamanţilor au urmat ore suplimentare în limba croată şi au participat în grupuri mixte la activităţi extra-curriculare organizate de şcolile lor. în aprilie 2002, reclamanţii au introdus o acţiune împotriva şcolilor lor. Ei au susţinut faptul că planul de învăţământ pentru romi avea un conţinut cu 30% mai scăzut decât cel oficial naţional. Reclamanţii au pretins că erau discriminaţi rasial şi că le era încălcat dreptul la educaţie, precum şi libertatea de a nu fi supuşi unui tratament inuman sau degradant. Ei au depus de asemenea un studiu psihologic al copiilor romi ce au urmat clase compuse doar din romi potrivit căruia educaţia segre-gată produce vătămări emoţionale şi psihologice copiilor romi, atât în termeni de stimă de sine, cât şi de dezvoltate a propriei identităţi. în septembrie 2002, o instanţă municipală a respins plângerea reclamanţilor. S-a considerat că motivul pentru care mulţi copii romi au fost plasaţi în clase separate era acela că necesitau extra-şcolarizare în limba croată. Mai mult, curricula la aceste două şcoli era aceeaşi cu cea utilizată la clasele paralele în aceleaşi şcoli. în consecinţă, reclamanţii nu au putut dovedi alegaţiile privind discriminarea rasială, acţiunea fiind respinsă în fond, ca de asemenea şi apelul. Plângerea constituţională a reclamanţilor, introdusă în noiembrie 2003, a fost respinsă pentru aceleaşi motive în februarie 2007.
Guvernul a prezentat statistici pentru anul 2001 care au arătat că doar la una dintre şcoli majoritatea romilor învăţau în clase compuse doar din copii romi, în timp ce proporţia copiilor romi ce învăţau în clase compuse doar din copii romi era sub 50%. Aceasta a demonstrat că nu era o politică generală de a plasa automat copii romi în clase separate. Cu toate acestea, reclamanţii s-au plâns că li s-a spus să părăsească şcoala la vârsta de 15 ani şi că discriminarea pe care au suferit-o a fost susţinută de unele statistici, de exemplu, în anul şcolar 2006-2007 rata abandonului şcolar la elevii romi în şcoala primară a fost de 84%, în comparaţie cu o rată de 9% la populaţia şcolară generală din regiunea respectivă.
în drept
Art. 2 din Protocolul nr. 1 - Curtea a notat în primul rând că educaţia reclamanţilor nu a fost de o calitate mai slabă decât a altor elevi ce au urmat aceleaşi şcoli. S-a stabilit în cursul procedurilor interne că programa claselor exclusiv rome nu a fost diferită. Reclamanţii nu au dat suficiente argumente Curţii pentru a dovedi că aceasta era cu până la 30% mai săracă. în plus, transferul elevilor romi de la clase exclusiv rome la cele mixte era o practică obişnuită în acele şcoli, aşa cum s-a ilustrat prin cazul primilor nouă reclamanţi. Restul reclamanţilor nu au cerut niciodată să fie transferaţi în clase mixte şi nu au obiectat împotriva plasării lor în clase exclusiv rome. Ultimii cinci reclamanţi erau încă în clasele primare, în care chestiunea transferului în clase mixte era prematură având în vedere argumentele plasării lor iniţiale în clase exclusiv rome, respectiv stăpânirea insuficientă a limbii croate. în plus, părinţii reclamanţilor nu au fost privaţi sau nici măcar nu s-au plâns că ar fi privaţi de drepturile conferite de art. 2 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, reclamanţii nu au fost privaţi de dreptul de a urma o şcoală şi a primi o educaţie, iar educaţia primită a fost adecvată şi suficientă.
Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
Art. 14 coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 1 - Curtea a observat că diferenţele în tratamentul reclamanţilor
s-au bazat pe nivelul lor de cunoaştere a limbii, într-adevăr, reclamanţii nu au contestat faptul că, în momentul începerii şcolii primare, nu cunoşteau suficient limba croată pentru a urmări lecţiile. Guvernul a mai susţinut faptul că testele lingvistice au evidenţiat nivelul necorespunzător de cunoaştere a limbii croate de către majoritatea copiilor romi din comunităţile în discuţie. Curtea a acceptat că această problemă trebuia soluţionată de autorităţile competente ale statului. în orice caz, plasarea copiilor romi în clase separate în Croaţia era o metodă utilizată doar în patru şcoli dintr-o anumită regiune, din cauza bogatei reprezentări a elevilor romi. Statisticile prezentate de guvern au arătat că nu a fost o politică generală în acele şcoli de a plasa automat elevii romi în clase separate. Curtea a reiterat că în sfera educaţiei statele nu pot fi împiedicate să înfiinţeze clase sau diferite tipuri de şcoli pentru copiii cu dificultăţi, sau să implementeze programe educaţionale speciale care să răspundă unor nevoi speciale. De fapt, a fost satisfăcător că autorităţile au tratat această chestiune sensibilă şi importantă. Plasarea reclamanţilor în clase separate a fost prin urmare o măsură pozitivă destinată să îi ajute să acumuleze cunoştinţele necesare pentru a urma programa de învăţământ. In consecinţă, plasarea iniţială a reclamanţilor în clase separate a fost întemeiată pe cunoaşterea insuficientă a limbii croate şi nu pe criterii de rasă sau origine etnică.
Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
în sfârşit, Curtea a considerat că durata procedurilor înaintea Curţii Constituţionale (mai mult de patru ani) a fost excesivă, cu încălcarea art. 6 alin. (1).
Art. 41 - 2.000 euro pentru daune morale.
| ← McDONALD contra Franţei - Refuzul de exequatur hotărârii unei... | KIREEV contra Moldovei şi Rusiei - Examinare din oficiu a unei... → |
|---|
