Papon contra Franței - Detentie Condamnat in varsta Conditii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, decizia Papon versus Franţa, 7 iunie 2001, 64666/01
Nicio dispoziţie a Convenţiei nu interzice prin sine detenţia unei persoane în vârstă ce suferă de o boală gravă, însă menţinerea în detenţie prelungită a unei persoane în vârstă poate ridica probleme sub aspectul respectării art. 3.
Reclamantul a fost condamnat, în aprilie 1998, la zece ani de închisoare pentru complicitate la crime împotriva umanităţii. În 1996, reclamantul suferise triplu pontaj coronarian. În vârstă de 90 de ani, reclamantul a început executarea pedepsei sale în octombrie 1999, data respingerii recursului său. Deţinut iniţial la penitenciarul din Fresnes, a fost transferat în noiembrie 1999 la cererea avocatului său într-un alt penitenciar în care putea să beneficieze de condiţii de detenţie mai bune. În ianuarie 2000, reclamantului i s-a montat un simulator cardiac. Supravegherea sa medicală este asigurată atât de angajaţii serviciului medical al penitenciarului, cât şi de către un specialist de la un spital civil.
Art. 3. Vârsta foarte înaintată nu constituie, în niciunul dintre statele membre ale Consiliului Europei, un obstacol pentru arestarea preventivă sau executarea unei pedepse cu închisoarea. Totuşi, vârsta, privită în combinaţie cu alţi factori precum starea de sănătate, poate fi luată în calcul în momentul individualizării pedepsei sau a alegerii modalităţii de executare a acesteia. Nicio dispoziţie a Convenţiei nu interzice prin sine detenţia unei persoane în vârstă ce suferă de o boală gravă, însă în jurisprudenţa mai recentă, Curtea a precizat că menţinerea în detenţie prelungită a unei persoane în vârstă poate ridica probleme sub aspectul respectării art. 3. În speţă, Curtea a constatat că, potrivit evaluărilor medicale, starea de sănătate a reclamantului este bună, iar acesta beneficiază de tratament medical şi supraveghere permanentă. De asemenea, Curtea a constatat autorităţile au ţinut cont, în amenajarea celulei, de starea de sănătate a reclamantului şi au ţinut cont de solicitările acestuia. În consecinţă, Curtea a considerat că situaţia sa nu realizează condiţia minimului de gravitate pe care îl implică art. 3 din Convenţie, cu atât mai mult cu cât, dacă starea de sănătate se va deprecia, reclamantul are posibilitatea să obţină eliberarea condiţionată. De aceea, plângerea sa este vădit nefondată.
| ← Pellegrini contra Italiei - Responsabilitatea statelor... | Teytaud si altii contra Franţei -Expropriere de fapt Refuz de... → |
|---|
