Supraveghere video. Loc public. Viaţă privată. Condiţii de utilizare a înregistrărilor.
CEDO, secţia III, hotărârea Perry c. Marea Britanie, 17 iulie 2003, 63737/00
Utilizarea normală a unor camere de securitate, indiferent că acestea se află pe stradă sau în localuri publice precum centre comerciale ori posturi de poliţie, răspunde unor scopuri legitime şi previzibile, astfel încât nu ridică probleme sub aspectul violării art. 8.
Reclamantul, care era suspectat de comiterea mai multor furturi, nu s-a prezentat la mai multe întâlniri realizate în vederea identificării sale, astfel că un ofiţer superior al poliţie a acordat autorizaţia ca acesta fie filmat în secret. În timp ce se afla într-o zonă publică, reclamantul a fost filmat de o cameră situată într-o reţea cu circuit închis, care a fost reglată astfel încât să se obţină o imagine cu figura sa. Aceste imagini au fost inserate într-un montaj în care apăreau şi figurile altor persoane şi care a fost utilizat pentru identificarea autorului unor furturi. Doi martori l-au identificat pe reclamant, care a fost trimis în judecată pentru furt. Instanţa a refuzat să înlăture proba respectivă deşi a fost de acord cu faptul că poliţia nu a respectat cu scrupulozitate propriul cod de conduită.
Art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). Utilizarea normală a unor camere de securitate, indiferent că acestea se află pe stradă sau în localuri publice precum centre comerciale ori posturi de poliţie, răspunde unor scopuri legitime şi previzibile, astfel încât nu ridică probleme sub aspectul violării art. 8. Totuşi, Curtea observă faptul că în speţă poliţia a reglat camera respectivă pentru a obţine imagini clare cu reclamantul şi a utilizat aceste imagini într-un montaj care a fost arătat unor martori în scopul identificării autorului unor infracţiuni. De asemenea, filmul realizat a fost arătat în cursul procesului, desfăşurat în public. Indiferent dacă reclamantul ştia de existenţa acelei camere de supraveghere, nimic nu indică faptul că el s-ar fi putut aştepta să fie filmat, în mod expres, cu ajutorul acesteia. În consecinţă, imaginile nu au fost luate în cadrul şi cu ocazia utilizării normale a camerei şi nici nu exista acordul persoanei filmate, astfel că a existat o ingerinţă în viaţa privată a reclamantului. În condiţiile în care chiar şi instanţa internă a considerat că măsura nu era prevăzută de reglementările legale din Marea Britanie, Curtea a constatat că ingerinţa nu avea o bază legală în dreptul intern, astfel că art. 8 a fost violat.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Perry contra Marea Britanie - Supraveghere video. Loc public. Viaţă privată
