Abuzuri sexuale asupra copiilor. Pierderea drepturilor părinteşti. Pierderea legăturilor cu copiii.
CEDO, secţia IV, hotărârea K.A. c. Finlanda, 14 ianuarie 2003, 27751/95
În cazul în care copii sunt într-o situaţie de risc din cauza actelor părinţilor, autorităţile trebuie să privească separarea familie drept ultima soluţie.
Reclamantul este căsătorit cu S., împreună cu care au trei copii. S. suferă de o maladie mentală. În 1992, o persoană a anunţat serviciul de protecţie socială din oraş că ar exista indicii potrivit cărora cei trei copii sunt supuşi unor violenţe sexuale din partea părinţilor. Potrivit informaţiilor obţinute, S. urmărea împreună cu copii săi, având vârste între 6 şi 11 ani, filme pornografice, umbla dezbrăcată prin casă şi folosea un limbaj cu conotaţii sexuale evidente. Copii interogaţi au confirmat aceste acuzaţii. În baza unei decizii de urgenţă a autorităţilor, copii au fost duşi la un stabiliment public pentru copii, cu scopul ca ancheta penală să nu fie influenţată de presiunile părinţilor asupra copiilor. Întrucât acuzaţiile de abuz de natură sexuală s-au confirmat, iar la acestea au fost adăugate acuzaţii de consum excesiv de alcool, copii au fost plasaţi sub supravegherea statului, iar din 1993 au fost plasaţi la o familie. În tot acest interval, părinţii lor au putut să îi vadă ocazional de câteva ori pe an. Acuzaţiile îndreptate împotriva reclamanţilor nu au condus la nicio anchetă penală.
Art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). În raport de pierderea drepturilor părinteşti, Curtea a constatat că această măsură a fost luată pe baza unor evaluări aprofundate a stării de fapt, iar părinţii au luat parte la acest proces decizional, în cadrul căruia au putut să îşi exprime argumentele şi au fost interogaţi de mai multe ori. În aceste condiţii, Curtea a considerat că, în raport de plasarea copiilor sub autoritatea statului, art. 8 nu a fost violat.
Pe de altă parte însă, în raport de posibilitatea menţinerii legăturilor între părinţi şi copii după plasarea lor într-o instituţie publică şi la o familie, fără a exista vreo adopţie, Curtea a constatat că serviciile sociale nu au depus niciun efort serios pentru a garanta posibilitatea menţinerii legăturilor familiale ori pentru a încerca reunirea familiei. În fapt, Curtea a constatat că autorităţile nici nu au luat în calcul posibilitatea rezolvării situaţiei prin înlăturarea cauzelor care au condus la pierderea copiilor de către părinţi, pentru a încerca eliminarea lor şi asigurarea unei mediu familial propice pentru copii. În realitate, din actele redactate a rezultat faptul că autorităţile au luat de la bun început decizia ca supravegherea copiilor de către stat să se realizeze până la majoratul acestora. De aceea, Curtea a considerat că statul şi-a încălcat obligaţia de a încerca să asigure reunirea familiei, astfel că art. 8 a fost violat sub acest aspect.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre K.A. contra Finlandei - Abuzuri sexuale asupra copiilor. Pierderea drepturilor părinteşti.
