CEDO, secţia III, hotărârea Van Kück c. Germania, 12 iunie 2003, 35968/97
Autorităţile au obligaţia de a nu ignora consecinţele juridice ale schimbării de sex a unei persoane.
Reclamanta, care fusese născută de sex masculin, a fost autorizată de către o instanţă în 1991 să ia un prenume feminin, în aplicarea legii privind transsexualii. Ulterior, reclamanta a intentat o acţiune în instanţă prin care a solicitat din partea companiei de asigurări de sănătate la care cotizase plata a jumătate din cheltuielile pentru tratamentul hormonal. În 1993, instanţa a respins această cerere, considerând că plata costurilor operaţiei nu s-a realizat din necesităţi medicale, iar reclamanta şi-a provocat maladia singură. Recursurile reclamantei au fost respinse.
1. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) parag. 1. Echitabilitatea procedurii. Evaluarea realizată de către instanţele interne a expertizei medicale realizate în speţă şi concluzia acestora potrivit căreia ameliorarea situaţiei sociale a reclamantei nu are nicio valoare din punct de vedere medical nu sunt compatibile cu hotărârea exprimată anterior de Curte în afacerea Goodwin din 2002, unde s-a specificat că „este constant admis faptul că transsexualismul constituie o stare medicală care justifică un tratament destinat să ajute persoanele vizate, inclusiv prin tratamente medicale ireversibile”. De aceea, instanţele interne trebuiau să solicite expertului mai multe precizări privind implicaţiile medicale şi sociale ale transsexualismului reclamantei. Pe de altă parte, identitatea sexuală fiind unul dintre aspectele cele mai intime ale vieţii private, pare disproporţionată ideea de a impune reclamantei să probeze necesitatea din punct de vedere medical a tratamentului. În fine, Curtea observă că instanţele nu au abordat deloc cauzele transsexualismului reclamantei. De aceea, Curtea decide, cu 4 voturi contra 3, că există o violare a art. 6.
2. Art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). Curtea a considerat că prin refuzul de a-i acorda rambursarea sumelor plătite, statul şi-a violat obligaţia pozitivă de a proteja viaţa privată a unei persoane, în condiţiile în care identitatea sexuală este unul dintre aspectele cele mai intime ale vieţii private. Curtea a considerat că prin acest refuz autorităţile au ignorat consecinţele juridice ale schimbării de sex. Fără a avea la dispoziţie informaţii de natură medicală, instanţele au edictat acest refuz, ceea ce Curtea a considerat un act disproporţionat. De aceea, Curtea a constatat cu, 4 voturi la 3, că art. 8 a fost violat.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Van Kück contra Germaniei - Transsexual. Costurile intervenţiei pentru schimbarea de sex.
