Petersen contra Germaniei - Lustratie Concedierea profesorilor universitari Conditii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, decizia Petersen c. Germania, 22 noiembrie 2001, 39793/98
Este legitim pentru noul stat german să verifice a posteriori calitatea profesională a persoanelor care, după reunificare, erau integrate într-o funcţie publică şi care lucraseră anterior în condiţii complet diferite, pentru a garanta publicului calitatea serviciilor publice.
Reclamantul a fost profesor de istorie la o universitate din Berlin, în fosta RDG începând cu 1988, după ce a redactat două lucrări de doctorat. Prima dintre ele data din 1978 şi trata legăturile dintre cercetarea civilă şi utilizarea de către forţele RFG în anii 1950, iar a doua data din 1986 şi viza conceptul de economie socială de piaţă în perioada 1945-1949. După reunificarea Germaniei, reclamantul a fost integrat provizoriu în funcţia sa publică, apoi supus aprecierii unei comisii înfiinţate pentru evaluarea profesorilor universitari din fosta Germanie comunistă. În 1992, unul dintre membrii acestei comisii a redactat un raport de expertiză care concluziona că reclamantului îi lipseşte valoarea profesională, pe motiv că prima teză a reclamantului era mai mult politică decât istorică, iar a doua teză nu aducea niciun element nou, astfel că exigenţele muncii ştiinţifice nu erau îndeplinite. În plus, în afară de cele două teze, reclamantul nu mai publicase nicio lucrare. Comisia l-a audiat pe reclamant după care, cu patru voturi contra două, a dispus revocarea sa din funcţie. Instanţele sesizate au respins acţiunea reclamantului, pe motiv că valoarea unui profesor universitar se măsoară în principal în numărul şi calitatea publicaţiilor, astfel încât raportul realizat era corect.
Art. 10. Excluderea reclamantului din funcţia publică după reunificarea germană s-a realizat pe baza aprecierii calităţii unor teze redactate de către acesta, astfel încât, la limită, s-ar putea a considerat că măsura revocării a constituit o ingerinţă în libertatea de exprimare a reclamantului. Măsura a fost prevăzută în anexele tratatului de reunificare germană, fiind astfel prevăzută de o lege accesibilă şi previzibilă. În raport de finalitatea măsurii, Curtea a considerat că aceasta viza un scop legitim, fiind legitim pentru noul stat german să verifice a posteriori calitatea profesională a persoanelor care, după reunificare, erau integrate într-o funcţie publică şi care lucraseră anterior în condiţii complet diferite, pentru a garanta publicului calitatea serviciilor publice. Astfel, măsura viza protecţia drepturilor şi libertăţilor altuia.
În raport de proporţionalitatea măsurii, Curtea admite că tezele redactate de către reclamant erau în mod inevitabil impregnate cu ideologia impus de linia politică oficială, însă este în egală măsură legitim ca, în cadrul verificărilor calificării profesionale a unui profesor universitar chemat să instruiască studenţii din Germania unită, să se ia în considerare şi publicaţii anteriore ale unui istoric. Curtea a constatat că reclamantului nu i-au reproşat doar cele două teze, ci mai ales lipsa altor publicaţii, chiar şi după reunificare, susceptibile de a compensa deficienţele celor două teze. De aceea, chiar dacă sancţiunea a fost gravă, ţinând cont de circumstanţele excepţionale legate de unificarea germană, Curtea a considerat că măsura a fost proporţională, astfel că art. 10 nu a fost violat.
| ← Rehbock contra Sloveniei - Rezistenta la arestare Recurs la... | James şi Webster contra Marea Britanie - Activitate sindicala... → |
|---|
