Feldek contra Slovaciei - Discurs politic Acuazatii de nazism Judecati de valoare Interes public
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Feldek c. Slovacia, 12 iulie 2001, 29032/95
Faptul de a favoriza libera dezbatere politică este o caracteristică esenţială a unei societăţi democratice, astfel că doar consideraţii foarte puternice pot justifica restrângerea discursului cu caracter politic.
Reclamantul este cetăţean ceh. La 30 iulie 1992, mai multe ziare slovace au publicat o declaraţie pe care reclamantul o distribuise serviciilor publice de informare, prin care făcea referire la „trecutul fascist” al unuia dintre miniştrii noului guvern. Această declaraţie a fost publicată la scurt timp după formarea unui nou guvern, în urma alegerilor din 1992, şi la scurt timp de la adoptarea declaraţiei de suveranitate a Slovaciei. Reclamantul a fost condamnat pentru calomnie în urma acestei declaraţii.
Art. 10. Cu privire la necesitatea condamnării într-o societate democratică, Curtea a considerat că declaraţia reclamantului a fost elaborată şi publicată în cadrul unei dezbateri publice asupra unor chestiuni de interes general şi public relativ la istoria Slovaciei şi susceptibile de a avea consecinţe asupra evoluţiei democraţiei viitoare a statului. În raport de sursele şi informaţiile de la care a plecat declaraţia reclamantului, Curtea a constatat că nimeni nu contestă că acestea reprezintă diverse alte materiale publicate în presă.
Curtea subliniază că faptul de a favoriza libera dezbatere politică este o caracteristică esenţială a unei societăţi democratice, astfel că doar consideraţii foarte puternice pot justifica restrângerea discursului cu caracter politic. În ochii Curţii, declaraţia reclamantului constituie o judecată de valoare a cărei veridicitate nu poate şi nu trebuie demonstrată. Aceasta a fost făcută contra unui personaj politic, public, în raport de care limitele criticii admisibile sunt mai largi decât în cazul unei simple persoane particulare. Judecată de valoare a reclamantului se baza informaţii deja cunoscute marelui public. Astfel, Curtea a considerat că nu exista nicio nevoie socială imperioasă pentru a sancţiona declaraţia reclamantului, care nu pare să fi afectat cariera politică ori viaţa profesională sau privată a ministrului în cauză. În consecinţă, instanţele interne au omis să păstreze un echilibru între interesele în joc, astfel că art. 10 a fost violat.
| ← Marônek contra Slovaciei - Discurs politic Acuzaţii grave... | Association Ekin contra Franței - Publicaţii străine Control... → |
|---|
