Rehbock contra Sloveniei - Rezistenta la arestare Recurs la forta Conditia proportionalitatii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Rehbock c. Slovenia, 28 noiembrie 2000, 29462/95
În cazul recursul la forţă, guvernul este cel care trebuie să demonstreze că recursul la forţă nu a fost excesiv.
În 1995, reclamantul, cetăţean german, a fost arestat împreună cu două alte persoane în cursul unei operaţiuni la care au participat 13 ofiţeri de poliţie. Acesta pretinde că doi dintre aceştia l-au târât la maşina sa, l-au pus pe capota acesteia pentru a-l încătuşa, în timp ce alţi patru poliţişti îl loveau cu bastoanele şi picioarele, provocându-i leziuni grave la nivelul figurii. Potrivit unui raport din martie 1996, reclamantul a fost pus la pământ întrucât opunea rezistenţă şi că reclamantul s-a lovit de propria maşină în încăierarea care a urmat. Raportul concluziona că recursul la forţă a fost justificat. Reclamantul a fost condamnat în ianuarie 1996.
În drept.
Art. 3. Recursul la forţă. Relele tratamente la care face referire reclamantul au fost produse cu ocazia arestării sale, astfel încât prezenta cauză trebuie distinsă atât de cauza Ribitsch versus Austria, în care era vorba despre leziuni produse în cursul detenţiei, cât şi de cauza Klaas versus Germania, în care instanţele naţionale au stabilit starea de fapt după ce au audiat mai mulţi martori. În speţă, poliţia a planificat operaţiunea în avans şi a avut timp să evalueze riscurile şi să ia măsurile necesare evitării acestora. Curtea a constatat, de asemenea, că poliţiştii erau mult mai numeroşi decât suspecţii, iar reclamantul nu i-a ameninţat în vreun fel. Curtea a considerat că, ţinând cont de gravitatea leziunilor suferite de reclamant şi de faptul că nicio instanţă naţională nu sa pronunţat asupra stării de fapt, guvernul este cel care trebuie să demonstreze că recursul la forţă nu a fost excesiv. Raportul realizat a fost făcut la multă vreme după incident, iar poliţia însăşi este cea care l-a redactat. Reclamantul şi ceilalţi suspecţi nu par să fi fost audiaţi de către autorii raportului. De aceea, în ciuda acestui raport, Curtea a considerat că statul pârât nu a indicat argumente convingătoare şi credibile care să permită a se explica şi a justifica duritatea intervenţiei poliţiei, care a fost astfel excesivă şi nejustificată. De aceea, Curtea a considerat că reclamantul a fost supus unui tratament inuman.
| ← Verdens Gang şi Aase contra Norvegiei - Libertatea presei... | Petersen contra Germaniei - Lustratie Concedierea profesorilor... → |
|---|
