Refah Partisi şi alţii contra Turciei - Partid politic de opoziţie Schimbări constituţionale Condiţii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Refah Partisi şi alţii c. Turcia, 31 iulie 2001, 41340/98, 41342/98, 41343/98 şi 41344/98
Un partid politic, beneficiind de protecţia oferită de art. 11 din Convenţie, poate realiza o campanie în favoarea unei schimbări a legislaţiei sau a structurilor legale şi constituţionale ale statului cu respectarea unor condiţii.
Refah Partisi – Partidul prosperităţii – este un partid politic fondat în 1983. La 21 mai 1997, procurorul general al Turciei a cerut Curţii Constituţionale disoluţia partidului pe motiv că acesta s-a transformat într-un centru al activităţilor contrare principiului laicităţii. Folosindu-se de declaraţiile mai multor conducători, s-a dedus dorinţa partidului de a introduce drept lege ch’aria şi a instaura un regim teocratic, ceea ce este contrar principiilor democratice. Prin decizia din 16 ianuarie 1998, instanţa constituţională a admis cererea astfel cum a fost formulată şi a dispus disoluţia partidului reclamant, pierderea calităţii de deputaţi a membrilor acestuia şi interzicerea liderilor partidului de a exercita funcţii publice vreme de cinci ani.
Art. 11. Libertatea politică. Curtea a considerat că un partid politic, beneficiind de protecţia oferită de art. 11 din Convenţie, poate realiza o campanie în favoarea unei schimbări a legislaţiei sau a structurilor legale şi constituţionale ale statului cu respectarea a două condiţii: mijloacele utilizate în acest scop să fie legale şi democratice; schimbările propuse trebuie să fie, la rândul lor, compatibile cu principiile democraţiei. Rezultă de aici că un partid care incită la violenţă sau propune un proiect politic care nu respectă regulile democraţiei şi care vizează distrugerea acesteia şi anularea drepturilor şi libertăţilor altuia nu se poate prevala de protecţia oferită de Convenţie contra sancţiunilor aplicate pentru astfel de motive.
În speţă, Curtea a considerat că sancţiunile aplicate reclamanţilor pot fi, în mod rezonabil, considerate ca răspunzând unei nevoi sociale imperioase pentru protejarea unei societăţi democratice, în măsura în care responsabilii partidului, sub pretextul că vor să dea principiului laicităţii un conţinut diferit, şi-au declarat intenţia de a stabili un sistem multi-juridic fondat pe discriminări între credinţele religioase şi de a instaura legea islamică drept lege supremă. Or, aceste norme legale sunt complet incompatibile cu valorile Convenţiei. În plus, liderii partidului au lăsat să planeze un dubiu privind poziţia lor cu privire la recurgerea la forţă pentru accederea la putere şi impunerea programului lor politic. Astfel, Curtea a considerat că, deşi marja de apreciere a statelor în domeniul disoluţiei partidelor politice este extrem de restrânsă, pluralismul de idei şi de partide este inerent democraţiei, iar statul poate să împiedice participarea la viaţa politică a unei mişcări care propune un proiect politic incompatibil cu aceste valori. De aceea, art. 11 nu a fost violat.
| ← OVR contra Rusiei - Domeniu de aplicabilitate Notiunea de... | Grande Oriente d'Italia di Palazzo Giustiniani contra Italiei → |
|---|
