Association Ekin contra Franței - Publicaţii străine Control Cenzură Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Association Ekin c. Franta, 17 iulie 2001, 39288/98
Ingerinţa în libertatea de exprimare trebuie prevăzută de o lege care îndeplineşte anumite condiţii, implicând anumite garanţii contra arbitrariului.
Reclamanta este o asociaţie care are drept scop apărarea culturii şi specificităţii basce. În 1987, asociaţia a publicat în mai multe limbi şi în mai multe state europene o carte intitulată „Euskadi în război” care retrasa aspectele istorice, culturale, lingvistice şi socio-politice ale luptei bascilor. La 29 aprilie 1988, o decizie a ministrului, bazată pe la o lege din 1881, a interzis distribuirea şi punerea în vânzare a lucrării în Franţa, pe motiv că încurajează separatismul, justificând recursul la acţiuni violente şi, astfel, poate să creeze un pericol pentru ordinea publică. După mai multe trimiteri spre rejudecare, instanţa supremă administrativă a anulat decizia ministerului, pe motiv că conţinutul publicaţiei nu prezenta un caracter de natură să justifice atingerea adusă libertăţii de exprimare, deşi instanţa constatase că prevederile legii aplicabile nu erau incompatibile cu art. 10 din Convenţie.
Art. 10. Redactată în termeni destul de largi, legea din 1881 conferea ministrului de interne vaste prerogative în materia interdicţiei administrative a difuzării unor publicaţii străine. Curtea admite că astfel de restricţii prealabile nu sunt, prin sine, incompatibile cu Convenţia, cu condiţia ca ele să se înscrie într-un cadru legal extrem de strict în raport de stabilirea interdicţiilor şi a controlului jurisdicţional al acestora. În raport de reglementarea franceză, Curtea a constatat că aceasta instituia un regim derogator de la dreptul comun acordând ministerului competenţa de a interzice, de o manieră generală şi absolută, pe întregul teritoriu francez, circulaţia, distribuirea sau punerea în vânzare a oricărei lucrări redactate într-o limbă străină sau de provenienţă străină. Curtea a constatat că această lege nu stabileşte condiţiile în care interdicţia se aplică, întrucât nu defineşte noţiunea de „provenienţă străină” şi nici nu indică motivele care pot justifica interdicţia. În plus, legea nu permitea ca, înainte de decizia ministrului, să i se permită editorului să îşi expună argumentele în faţa acestuia oral ori în scris. În raport de modalităţile în întinderea controlului judiciar al măsurii de interzicere, Curtea a constatat că acest control intervine a posteriori, astfel că asociaţia reclamantă a fost nevoită să aştepte peste 9 ani până când i s-a permis să publice lucrarea şi în Franţa, fără a fi avut posibilitatea să obţină suspendarea actului administrativ invocat. Un astfel de text legal aduce astfel atingere drepturilor prevăzute în art. 10 din Convenţie şi, dacă în perioada de la începutul secolului s-ar fi putut justifica un control al publicaţiilor străine, Curtea a considerat că, la acest moment, un astfel de tratament este discriminatoriu. De acea, Curtea a considerat că art. 10 a fost violat.
| ← Feldek contra Slovaciei - Discurs politic Acuazatii de nazism... | Verdens Gang şi Aase contra Norvegiei - Libertatea presei... → |
|---|
