POISS contra AUSTRIEI — Procedură de comasare funciară
| Comentarii |
|
CAZUL ETTL ŞI ALŢII contra AUSTRIEI
SI CAZUL ERKNER ŞI HOFAUER contra AUSTRIEI
CAZUL POISS contra AUSTRIEI — Procedură de comasare funciară
409. — Operaţiile de comasare privesc: i) începând din iulie 1973, suprafeţele de teren ale lui Anton şi Leopoldine Ettl, Anton şi Rosa Schalhas, Franz (decedat între timp) şi Maria Gunacker, Anton şi Maria Haas, agricultori din Obritzberg (Austria de Jos); ii) începând din august 1970, suprafeţele de teren ale lui Johann şi Theresia Erkner şi apoi, după moartea primului, cele ale lui Joseph şi Theresia Hofauer, agricultori din Pondorf (Austria de Sus); iii) începând din septembrie 1975, suprafeţele de teren ale lui Leopold (decedat între timp), Joseph şi Anna Poiss, agricultori din Pal-terndorf (Austria de Jos).
410. — Primii proprietari (Ettl şi ceilalţi) sesizează Comisia la 27 octombrie 1980; conform afirmaţiei lor, cauza nu a fost audiată de un tribunal independent şi imparţial (art. 6 § 1 din Convenţie)2. în cererile lor din 3 aprilie 1979 şi 25 ianuarie 1982, cel de-al doilea grup de proprietari (Erkner şi Hofauer) şi cel de-al treilea (Poiss) pretind încălcarea dreptului de examinare a cauzei lor într-un termen rezonabil (art. 6 § 1 din Convenţie şi încălcarea dreptului lor de proprietate (art. 1 din Protocolul nr. I)3.
• Hotărârile din 23 aprilie 1987 (cameră) (seria A nr. 117)
411. — în cazul Ettl şi alţii, Curtea constată mai întâi aplicabilitatea art. 1, admisă de guvernul austriac: petiţionarii au contestat în faţa autorităţilor competente legalitatea compensaţiei obţinute în cursul procedurii de comasare referitoare la ei, astfel că rezultatul procedurii este determinant pentru drepturile şi obligaţiile cu caracter privat.
Organele sesizate — comisia regională şi cea supremă pentru reforma agrară, Curtea constituţională şi cea administrativă — sunt în mod evident tribunale constituite prin lege. în afară de aceasta, ultimele două prezintă fără nici o îndoială independenţa şi imparţialitatea cerută de art. 6 § 1. Este oare aceeaşi situaţie în cazul comisiei regionale şi a celei supreme, care cuprinde fiecare trei magistraţi şi cinci funcţionari? Independenţa şi imparţialitatea magistraţilor, constată Curtea, nu se pretează la vreo discuţie. Cât despre funcţionari, prezenţa lor, chiar majoritară, nu încalcă prin ea însăşi art. 6 § 1: Constituţia şi legislaţia postulează independenţa lor şi interzic autorităţilor publice să le adreseze instrucţiuni relative la activităţile lor jurisdicţionale. De altfel, petiţionarii nu pretind că funcţionarii chemaţi să examineze cazul lor ar fi primit asemenea instrucţiuni. Independente de executiv, comisiile sunt, de asemenea, părţi în cauză, respectiv proprietari ai suprafeţelor de teren vizate. Legăturile ierarhice care în alte privinţe există între funcţionarii aceleiaşi divizii în cadrul administraţiei Landului sau Federaţiei, nu conduc nici ele la vreo consecinţă din perspectiva art. 6. Intervenţia funcţionarilor care activează datorită experienţei lor în domeniul agronomic, forestier şi agricol nu ar putea nici ea să permită îndoiala asupra caracterului independent şi imparţial al comisiilor menţionate: pentru comasarea funciară, operaţie care ridică probleme de mare complexitate, trebuie experţi. în ceea ce priveşte durata de cinci ani a mandatului membrilor comisiilor, legislaţia îndeplinea, de asemenea, condiţiile art. 6 § 1.
Cât despre lipsa dezbaterilor publice în faţa comisiei regionale şi a celei supreme, aceasta este contrară principiului art. 6 § 1, dar este acoperită printr-o rezervă pe care Austria a formulat-o la ratificarea Convenţiei.
Aşadar, nu s-a încălcat art. 6 § 1 (unanimitate).
412. — în cazurile Erkner şi Hofauer şi Poiss, Curtea a concluzionat mai întâi asupra aplicabilităţii art. 6 § 1, pentru motive analoage celor reţinute în cazurile Ettl şi alţii.
Ea decide apoi că nu are competenţa de examinare a capetelor de cerere referitoare la independenţa şi imparţialitatea comisiilor reformei agrare ca şi cu privire la absenţa publicităţii procedurii (unanimitate): este vorba de capetele de cerere noi şi neridicate, ca atare, în faţa Comisiei.
în privinţa art. 6 §1, singura problemă are legătură cu respectarea „termenului rezonabil". Perioadele care trebuie luate în considerare se ridică, în cazurile Erkner şi Hofauer, la mai mult de şaisprezece ani şi jumătate (10 august 1970 - 24 martie 1987, dată a adoptării hotărârii de la Strasbourg), iar în cazul soţilor Poiss la mai mult de nouăsprezece ani (30 septembrie 1965 -23 mai 1972; 6 septembrie 1974 - 24 martie 1987).
în ceea ce priveşte complexitatea cazurilor, Curtea notează că aplicarea legislaţiilor pare să fi ridicat chestiuni de fapt, de o complexitate considerabilă. Referitor la comportamentul petiţionarilor, ea evidenţiază numeroasele recursuri ale acestora împotriva diferitelor decizii emise de autorităţi. După opinia ei, această situaţie, legitimă în sine, constituie totuşi un fapt obiectiv, care nu se poate imputa statului austriac şi de care trebuie să se ţine seama. Unele din demersurile ulterioare ale familiilor Erkner şi Hofauer, mai degrabă deconcertante, probabil că au contribuit la prelungirea procedurii. în ce priveşte comportamentul autorităţilor, Curtea subliniază efortul deosebit pe care-1 cerea transferul provizoriu al terenurilor. Ea trage concluzia că unele întârzieri sunt imputabile autorităţilor şi că, însumate, ele au dus la depăşirea „termenului rezonabil" (unanimitate).
413. — Transferul provizoriu al terenurilor familiilor Erkner şi Hofauer şi ale familiei Poiss constituia un amestec în dreptul de proprietate, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1. Cum nu era vorba de o expropriere (a doua frază a primului alineat) şi nici de o reglementare a folosirii terenurilor, Curtea o examinează din perspectiva primei fraze a primului alineat.
Având în vedere durata procedurii, imposibilitatea de a reconsidera transferul, în ciuda succesului diverselor recursuri, şi lipsa posibilităţii de a se cere o indemnizaţie pentru prejudiciul cauzat de schimbul forţat de terenuri, ea apreciază că s-a produs un dezechilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele de protejare a drepturilor fundamentale ale individului. Art. 1 din Protocolul nr. 1 a fost deci încălcat (unanimitate).
414. — Problema aplicării art. 50 din Convenţie nefiind în stare de judecată, Curtea o rezervă (unanimitate).
• Hotărârile din 29 septembrie 1987 (Cameră) — Aplicarea articolului 50 (seria A nr. 124-D şi E)
415. — Petiţionarii Erkner şi Hofauer şi Poiss cereau iniţial indemnizaţii de 760.000 şi 919.000 şilingi austrieci pentru daune materiale şi rambursarea cheltuielilor de avocat, cifrate la aproximativ 582.000 şi, respectiv,
248.000 şilingi austrieci.
în iunie 1987, Curtea a primit textul reglementării amiabile încheiate între guvernul austriac şi petiţionari. Aceştia din urmă primesc, pentru daune materiale şi cheltuieli de avocat, 650.000 şilingi austrieci, în cazul Erkner şi Hofauer, şi 700.000 în cazul Poiss.
416. — Curtea constată că acordurile îmbracă un „caracter echitabil" în sensul art. 53 § 4 din regulamentul său şi hotărăşte deci să radieze cazurile de pe rol (unanimitate).
| ← SRAMEK contra AUSTRIEI - Componenţa unei autorităţi regionale... | PROCOLA contra LUXEMBURGULUI — Exercitarea succesivă, de... → |
|---|
