F.C.B. contra ITALIEI — Judecarea în lipsă a unui acuzat deţinut în străinătate
| Comentarii |
|
CAZUL F.C.B. contra ITALIEI — Judecarea în lipsă a unui acuzat deţinut în străinătate
376. — F.C.B. este condamnat în 1977 de către Curtea cu juraţi1 din Bergamo, la douăzeci şi patru de ani de recluziune pentru complicitate la tâlhărie, ucidere şi tentativă de omor. Lm 26 martie 1980, el este achitat de către Curtea cu juraţi de apel din Brescia, beneficiind de inconsistenţa probelor, şi pus în libertate. Cu această ocazie, el trebuie să aleagă un domiciliu pentru notificările care trebuiau să-i fie adresate. La 13 aprilie 1983, Curtea de casaţie anulează hotărârea din 26 martie şi trimite cauza la Curtea cu juraţi de apel din Milano. Petiţionarul, care între timp a părăsit Italia fără să anunţe autorităţilor schimbarea domiciliului şi a fost plasat în detenţie în Olanda, nu s-a mai prezentat în faţa acestei din urmă instanţe. Deşi diferite declaraţii făceau referire la situaţia care îl împiedica să se prezinte, este judecat în lipsă şi condamnat din nou la douăzeci şi patru de ani închisoare. Curtea de casaţie respinge recursul său din 13 noiembrie 1985, pe motivul că aprecierea imposibilităţii de prezentare ţine de competenţa judecătorilor instanţei de fond şi că decizia acestora din urmă, motivată temeinic, scapă controlului său. în plus, această probă scrisă privind împiedicarea respectivă, prezentată în faţa ei, a fost apreciată ca lipsită de importanţă deoarece este vorba de o probă ex post.
Deţinut în Belgia, F.C.B. trebuia să se întoarcă în Olanda pentru a executa un an de închisoare, pentru ca apoi să suporte în Italia, dacă era extrădat spre această ţară, şase ani şi şase luni din pedeapsa de recluziune aplicată de Curtea cu juraţi de apel din Milano.
377. — în cererea sa din 9 mai 1986 adresată Comisiei, F.C.B. se plânge de atingerea adusă dreptului său la apărare; el invocă art. 6 §§ I şi 3c) din Convenţie?
• Hotărârea din 28 august 1991 (Camera) (seria A nr. 208-B)
378. — Pentru că acest caz are ca obiect posibilitatea acuzatului de a asista la propriul proces lângă avocatul său şi deoarece exigenţele paragrafului 3 din art. 6 constituie aspecte deosebite ale dreptului la un proces echitabil, garantat prin paragraful 1 din acelaşi articol. Curtea examinează reclama-ţia din perspectiva acestor texte combinate.
Ea aminteşte mai întâi că F.C.B., absent la audiere în faţa Curţii cu juraţi de apel din Milano, nu a manifestat voinţa de a renunţa să compară în faţa instanţei de judecată. în plus, această instanţă aflase din surse concordante că se părea că este deţinut în Olanda. Or, ea nu a amânat procesul, ci s-a mulţumit să arate că nu i-a fost furnizată proba că petiţionarul a fost împiedicat să se înfăţişeze în instanţă.
Deşi autorităţile olandeze ceruseră colaborarea autorităţilor italiene, justiţia italiană nu a tras concluziile necesare din procedura pe rol la Milano, atitudine puţin compatibilă cu diligenţa pe care statele contractante trebuie să o manifeste pentru a asigura beneficierea efectivă de drepturile garantate prin art. 6.
Chiar presupunând că o cunoaştere indirectă a datei fixate ar fi fost suficientă petiţionarului ca să ia parte la audiere şi să se răspundă astfel exigenţelor art. 6, din dosarul lui F.C.B. nu rezultă în mod expres sau cel puţin de o manieră neechivocă faptul că acesta ar fi înţeles să renunţe să se înfăţişeze instanţei şi să se apere. Deci s-a încălcat art. 6 §§ 1 şi 3 c) (unanimitate).
379. — în ceea ce priveşte art. 50, constatarea încălcării Convenţiei procură prin ea însăşi o satisfacţie echitabilă suficientă pentru prejudiciul suferit.
Curtea acordă lui F.C.B. 5.000.000 lire pentru cheltuielile la care s-a expus cu prilejul procedurilor în faţa organelor Convenţiei (unanimitate).
| ← BELILOS contra ELVEŢIEI — întinderea unei declaraţii... | LE COMPTE, VAN LEUVEN ŞI DE MEYERE contra BELGIEI —... → |
|---|
