Presă Publicarea de informaţii despre anchete penale in curs Obligaţia de imparţialitate a jurnalistului - Tourancheau şi July contra Franţei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Tourancheau şi July versus Franţa, 24 noiembrie 2005, 53886/00
Curtea a admis că reclamanţii aveau dreptul de a publica informaţii privind anchetele penale în curs, însă acest fapt trebuia realizat de o manieră imparţială faţă de persoanele implicate.
În 1996, cotidianul „Libération”, al cărui director este al doilea reclamant a publicat un articol, redactat de primul reclamant ce viza circumstanţele uciderii unei tinere cu o lovitură de cuţit în mai 1996. Pentru această faptă fuseseră arestaţi trei suspecţi, doi tineri şi prietena unuia dintre ei, care se acuzau între ei de comiterea faptei. Articolul relata inclusiv relaţiile care existau între suspecţi, înainte de comiterea faptei, reproducând extrase din declaraţia făcută de unul dintre suspecţi la poliţie. Pe baza legii presei, contra reclamanţilor s-a început o anchetă penală pentru fapta de a fi publicat acte din dosare penale, înainte de judecarea faptei. Reclamanţii au afirmat că ei nu au văzut vreodată actele din dosar, dar le-au reprodus după notiţele făcute de unul dintre suspecţi, ce a văzut dosarul ca şi parte la procedură. Reclamanţii au fost condamnaţi la o amendă de 1 500 euro cu suspendarea executării pedepsei.
Art. 10. Curtea a constatat că, deşi legea aplicabilă data din 1881, reclamanţii o cunoşteau, întrucât mai fuseseră anchetaţi în baza ei, iar legea enunţa cu suficientă claritate interdicţia de a publica acte din dosarele penale în curs de soluţionare. Caracterul nesistematic al acţiunilor penale bazate pe acea dispoziţie legală nu este suficient pentru a face norma imprevizibilă pentru reclamanţii, care puteau să anticipeze faptul că dispoziţiile legale le-ar putea fi aplicabile. De aceea, ingerinţa în libertatea lor de exprimare a fost prevăzută de lege.
Cu privire la necesitatea ingerinţei într-o societate democratică, Curtea a constatat că articolul publicat susţinea versiunea unuia dintre suspecţi, pus în libertate, contra altuia, care era încă arestat. Curtea a constatat că motivele oferite de instanţele franceze pentru a justifica condamnarea reclamanţilor au fost suficiente şi pertinente, cât timp acestea au subliniat efectele nefaste asupra prezumţiei de nevinovăţia a persoanei arestate, precum şi efectul acestui articol asupra imparţialităţii puterii judecătoreşti. Curtea a admis că reclamanţii aveau dreptul de a publica informaţii privind anchetele penale în curs, însă acest fapt trebuia realizat de o manieră imparţială faţă de persoanele implicate. De aceea, Curtea a considerat că sancţionarea reclamanţilor avea la bază o nevoie socială imperioasă. Cum sancţiunea nu a fost disproporţionată, art. 10 nu a fost violat
| ← Poliţist Membru al unui partid politic extremist Consecinţe -... | Ancheta eficace Audierea martorilor Impedimente juridice -... → |
|---|
