RAMZY contra Ţărilor de Jos - Risc de rele-tratamente în cazul expulzării în Algeria a unei persoane suspectate de terorism: admisibilă.
| Comentarii |
|
Cauza RAMZY împotriva Ţărilor de Jos (tir. 25424/05), decizia din 27 mai 2005 [Secţia a III-a]
Reclamantul este un resortisant algerian, cunoscut de autorităţile olandeze sub numele de „Mohamed Ramzy", ca de altfel şi sub multe alte nume. începând din anul 1998, el trăieşte în mod ilegal în Olanda după
ce două cereri succesive de azil i-au fost respinse. în 2002, reclamantul şi alţi 11 au fost arestaţi sub suspiciunea de a face parte dintr-o reţea islamică extremistă activă din Olanda. Acele suspiciuni erau bazate pe rapoartele întocmite de o agenţie naţională de securitate olandeză. Se credea că reţeaua avea legături cu Gruparea Algeriană Salafiste (GSPC) şi cu al-Qaeda şi că era implicată în recrutarea şi pregătirea tinerilor din Olanda pentru acţiuni teroriste ale Islamului în străinătate (în Kaşmir, Afganistan şi Irak). în 2003, în procesul penal cunoscut ca „procesul jihadului din Rotterdam", reclamantul a fost achitat deoarece instanţa a reţinut că rapoartele agenţiei nu puteau fi folosite ca probă, dată fiind imposibilitatea acuzatului de a verifica informaţiile cuprinse în aceste rapoarte şi acurateţea lor. In consecinţă, reclamantul a fost eliberat.
Imediat după aceea a formulat o a treia cerere de azil, susţinând că în Algeria ar fi supus riscului de rele-tratamente pentru faptul de a fi fost suspectat de implicare în acţiunile teroriste ale Islamului, procesul său fiind mediatizat pe scară largă în presa internaţională. Cererea sa a fost respinsă motivat de faptul că riscul invocat era prea general şi neprecizat. în acelaşi timp, în 2004 Ministerul pentru Imigraţie şi Integrare a emis un ordin de expulzare împotriva reclamantului, pe care l-a considerat o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Reclamantul a contestat fără succes ambele decizii în faţa instanţelor. Pe 15 iulie 2005, la cererea reclamantului, Curtea Europeană a indicat guvernului respondent, în temeiul art. 39 din Regulamentul Curţii, ca reclamantul să nu fie trimis în Algeria până la noi indicaţii. Ulterior, el a fost eliberat din detenţie. Cererea sa de a avea acces la materialele pe care s-a întemeiat raportul agenţiei a fost respinsă deoarece nu a prezentat un act de identitate valid. Procedurile judiciare cu privire la acest aspect sunt încă pe rol.
în 2005, autorităţile algeriene au învederat, în replică la cererea formulată de partenerul olandez, că reclamantul era cunoscut în Algeria sub un alt nume, şi au emis un permis de trecere pe acel nume. Până acum, el nu a fost folosit de autorităţile olandeze. în 2006, agenţia naţională de securitate olandeză a arătat într-un nou raport că reclamantul a stat în Algeria după luna iulie 2004. Reclamantul a contestat acea declaraţie. Referindu-se la diferitele rapoarte privind Algeria, el s-a plâns că, dacă va fi expulzat, va fi expus unui risc real de tratamente contrarii art. 3 din Convenţie. Totodată a invocat art. 13 coroborat cu art. 3 pentru lipsa accesului la materialele pe care agenţia de securitate şi-a întemeiat rapoartele, pentru negarea dreptului la proceduri contradictorii efective şi, prin urmare, pentru lipsa unui remediu efectiv. Admisibilă.
| ← N. contra Marii Britanii - Propunerea de expulzare a unei... | NART contra Turciei - Arestarea provizorie a unui minor pentru... → |
|---|
