CEDO, secţia III, hotărârea Tekin Yildiz c. Turcia, 10 noiembrie 2005, 22913/04
Deşi Convenţia nu implică nici o obligaţie generală de a elibera un deţinut pe motive de sănătate, starea clinică a acestuia poate constitui un element care să conducă la considerarea detenţiei sale ca fiind contrare art. 3.
Condamnat pentru apartenenţa sa la o organizaţie teroristă, reclamantul a susţinut o grevă a foamei de foarte lungă durată care a condus îmbolnăvirea sa de sindromul Wernicke-Korsakoff. Reclamantul a beneficiat de suspendarea executării pedepsei din cauza faptului că starea de sănătate a fost judecată ca fiind incompatibilă cu stare de detenţie de mai multe ori. Suspectat că şi-ar fi reluat activităţile în sânul organizaţiei teroriste, reclamantul a fost ulterior peste 8 luni deşi a fost rapid scos de sub urmărire pentru noua infracţiune.
Art. 3. Curtea a constatat că toate rapoarte medicale realizate a constatat suferinţa reclamantului şi faptul că boala nu poate fi tratată în regim penitenciar, iar menţinerea reclamantului închis conduce la agravarea stării sale de sănătate. De aceea, deţinerea sa pentru 8 luni, deşi nici măcar nu mai exista vreo acuzaţie împotriva sa, a condus la o degradare serioasă a sănătăţii sale, fapt care constituie o violare a art. 3. Curtea a subliniat faptul că orice detenţie ulterioară a reclamantului constituie tot o violare a art. 3.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Tekin Yildiz contra Turciei - Bolnav. Stare de detenţie. Obligaţiile statului.
