CEDO, secţia III, hotărârea Mathew c. Olanda, 29 septembrie 2005, 24919/03
Art. 3 nu trebuie interpretat în sensul că acesta ar impune statului să satisfacă toate dorinţele şi preferinţele deţinutului în ceea ce priveşte îngrijirea medicală.
Suspectat de comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă, reclamantul a fost arestat pe insula Aruba. Din octombrie 2001 şi până la finele anului 2004, el a rămas în detenţie într-un penitenciar din Aruba (KIA). Cea mai mare parte a detenţiei sale, reclamantul a suportat un regim de detenţie special, constând în izolarea sa în celulă. Acest regim special a fost impus reclamantului ca urmare a unui incident în cursul căruia l-a rănit pe directorul penitenciarului. În alte ocazii care a urmat acelui incident, reclamantul a agresat agenţii de ordine ai penitenciarului. Acest regim special presupunea că reclamantul nu putea să-şi părăsească celula fără cătuşe la braţe şi lanţuri la gleznă. Contactele sale cu lumea exterioară erau de asemenea limitate. Pe timpul unei anumite perioade, în celula sa ploua, iar în restul timpului în celulă bătea soarele, ca urmare a unei găuri mari existente în tavan. În iunie 2002, s-a constatat că reclamantul suferea din cauza unor dureri la coloana vertebrală. Unicul neurochirurg din Aruba i-a diagnosticat o hernie lombară şi a preconizat efectuarea unei intervenţii chirurgicale. Totuşi, acesta a recomandat ca reclamantul să fie consultat şi de către un alt chirurg pentru a se obţine a doua opinie, însă recomandarea sa nu a fost urmată. Reclamantului i-a fost pus la dispoziţie un scaun rulant în august 2002, dar acesta i-a fost luat în 13 februarie 2003, după ce a folosit o bucată metalică din scaun ca şi armă împotriva personalului penitenciarului. După acest incident, reclamantul a beneficiat de şedinţe de kinoterapie la spitalului, însă acestea au fost întrerupte din cauza stării sale de sănătate care îl împiedicau să se deplaseze până la maşina cu care era transportat la spital. Reclamantul a declanşat proceduri judiciare pentru a solicita condiţii de detenţie mai confortabile. O instanţă de pe insula din Aruba a ordonat penitenciarului să reanalizeze periodic dacă mai este cazul să fie menţinut regimul special de detenţie. În aprilie 2003, Curtea comună de justiţie din Aruba l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă mai mică decât ar fi fost normal, motivând acest fapt prin regimul extrem de dur de detenţie pe care l-a avut de suportat reclamantul în cursul detenţiei sale preventive.
Excepţia preliminară a Guvernului privind lipsa calităţii de victimă. Deşi Curtea comună de justiţie a pronunţat o pedeapsă sensibil mai uşoară decât cea pe care, în mod normal, ar fi primit-o reclamantul pentru infracţiunea comisă, cu reţinând în motivare că acest fapt se datorează regimul de detenţie suportat de către reclamant, instanţa internă nu a recunoscut nici expres, nici implicit că reclamantul a fost victima unei violări a art. 3. De aceea, acesta păstrează calitatea de victimă, iar excepţia statului pârât se respinge.
Art. 3. Cu privire la refuzul acordării îngrijirii medicale necesare. Curtea a admis că, începând cu iunie 2002, reclamantul a suferit grav de o boală a coloanei vertebrale, în sensul că orice activitate fizică devenise extrem de dureroasă şi dificilă pentru el, însă aceasta nu a condus la imobilitatea sa. Art. 3 nu trebuie interpretat în sensul că acesta ar impune statului să satisfacă toate dorinţele şi preferinţele deţinutului în ceea ce priveşte îngrijirea medicală. Exigenţele practice ale unei detenţii legitime implică a numite restricţii pe care un deţinut trebuie să le accepte. Alegerea de către un deţinut a medicului trebuie respectată, cu condiţia ca deţinutul să acopere toate cheltuielile pe care le presupune orice tratament ori consult medical suplimentar. Curtea nu estimează că absenţa unei a doua opinii medicale cu privire la necesitatea unei intervenţii medicale poate fi reproşată autorităţilor olandeze, pentru că rezultă din cea mai mare parte a informaţiilor aflate la dispoziţia Curţii că reclamantul avea tendinţa de a fixa condiţii înainte de accepta orice tratament medical. În ceea ce priveşte, retragerea autorizaţiei de a folosi acel scaun rulant, autorităţile au fost îndreptăţite să o considere ca fiind o măsură necesară din raţiuni de securitate, urmare a utilizării scaunului ca şi armă împotriva personalului penitenciarului. Cu privire la întreruperea şedinţelor de kinoterapie, Curtea reţine că reclamantul a susţinut că nu se poate deplasa la spital şi a solicitat ca kinoterapeutul să vină la penitenciar. Potrivit altor probe, însă reclamantul avea totuşi o anumită disponibilitate fizică, putând parcurge circa 90 de metrii pe jos şi putând pivota corpul ori urca scările. De aceea, Curtea a considerat că nu era necesar un tratament ambulatoriu în cazul său. În consecinţă, cu privire la tratamentul medical de care a beneficiat reclamantul nu există nici o violare a art. 3.
Art. 3. Cu privire la condiţii de detenţie. Curtea a admis că autorităţile penitenciare au estimat imposibil controlul reclamantului dacă nu recurg la măsuri de detenţie foarte stricte. Totuşi, autorităţi din Aruba trebuiau să ţină cont de faptul că un astfel de regim este, în acelaşi timp, neobişnuit. E adevărat că anumite tentative au fost făcute pentru a îmbunătăţii situaţia reclamantului, însă statul ar fi putut face mai multe în acest sens. Un penitenciar de maximă securitate nu exista la acel moment în Aruba, dar nu s-a făcut nici o încercare de a identifica un local care să poată primi deţinuţi extrem de periculoşi. În concluzie, există o violare a art. 3 din cauza faptului că reclamantul a fost supus unui regim special de detenţie pe o perioadă excesivă şi inutil prelungită, a faptului că acesta a locuit 7 luni într-o celulă care nu oferea nici o protecţie contra fenomenelor meteorologice toate acestea având ca şi consecinţă suferinţe fizice inutile şi evitabile care se califica ca tratamente inumane.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Mathew contra Olandei - Deţinut. Tratament medical. Incidenţa art. 3.
