CEDO, secţia III, hotărârea Sinan Eren c. Turcia, 10 noiembrie 2005, 8062/04
Deşi Convenţia nu implică nici o obligaţie generală de a elibera un deţinut pe motive de sănătate, starea clinică a acestuia poate constitui un element care să conducă la considerarea detenţiei sale ca fiind contrare art. 3.
Reclamantul este actualmente evadat, după ce în 2000 a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru apartenenţa sa la un grup armat de extremă stângă. Reclamantul a fost diagnosticat în octombrie 2002 cu sindromul Wenicke-Korsakoff şi, în consecinţă, s-a pronunţat o suspendare a executării pedepsei sale. În ianuarie 2004, un raport medical a stabilit că starea de sănătate a reclamantului nu mai justifica suspendarea executării pedepsei sale şi s-a eliberat un mandat de arestare. În urma comunicării acestei plângeri către statul turc, parchetul a decis să suspende din nou executarea pedepsei, iar mandatul de arestare a fost revocat.
Art. 3. Curtea a considerat că, deşi Convenţia nu implică nici o obligaţie generală de a elibera un deţinut pe motive de sănătate, starea clinică a acestuia poate constitui un element care să conducă la considerarea detenţiei sale ca fiind contrare art. 3. Curtea a notat faptul că legislaţia turcă prevede anumite mijloace de a interveni de către autorităţi atunci când deţinuţii sunt atinşi de la maladii grave, starea de sănătate fiind unul dintre elementele importante care pot justifica o decizia de eliberare provizorie ori de suspendare a executării unei pedepse. La prima vedere, aceste proceduri constituie garanţii adecvate pentru a asigura protecţia integrităţii fizice a persoanelor private de libertate. De aceea, Curtea a constatat că art. 3 nu a fost violat. Totuşi, dată fiind gravitatea bolii de care suferă reclamantul şi care este incompatibilă cu starea de detenţiei, art. 3 va fi violat dacă autorităţile vor a decis reîncarcerarea acestuia.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Sinan Eren contra Turciei - Bolnav. Stare de detenţie. Obligaţiile statului.
