Art. 101 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA I
Despre acţiuni
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA I
Despre acţiuni
Art. 101
(1) Orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.
(2) Actul constitutiv poate limita numărul voturilor aparţinând acţionarilor care posedă mai mult de o acţiune.
(3) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse la scadenţă.
| ← Art. 100 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni | Art. 102 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni → |
|---|
Citește mai mult
acordul de vointa intrunit la constituirea asociatiei PAS, asociatul, respectiv actionarul si votul. Eu as propune in AGA a societatii comerciale, ca cei care detin mai mult de 31 act sa detina un vot? pastrand astfel acordul de vointa de la CONSTITUIREA PAS-ului.Te rog comenteaza.1. Articolul 101 reglementează o chestiune esenţială care ţine de statutul legal şi cel convenţional al tuturor acţionarilor societăţilor comerciale, şi anume chestiunea drepturilor de vot pe care le conferă fiecăruia dintre ei acţiunile pe care le deţin, ca şi contraprestaţie a aporturilor lor. în acest sens, alin. (1) stabileşte regula de bază potrivit căreia fiecare acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunările generale ale acţionarilor. O astfel de regulă, expresie a principiului egalităţii în drepturi a
Citește mai mult
acţionarilor, constituie şi esenţa „democraţiei" economice care trebuie să caracterizeze viaţa societăţilor comerciale, în special a celor de capitaluri.Regula instituită de art. 101 alin. (1) nu este una imperativă, ci una flexibilă, părţile contractante având libertatea ca prin actul constitutiv, inclusiv prin acte adiţionale ulterioare, să deroge de la ea într-un fel sau altul.
Plecând de la o astfel de constatare, în doctrina dreptului societar şi în practica societăţilor comerciale, s-a pus întrebarea dacă este legal ca prin prevederile actului constitutiv să se prevadă un drept de vot superior pentru unii acţionari*, mai mare, spre exemplu, decât cel la care le-ar da dreptul în mod principial aportul subscris şi vărsat. Sau, mai exact spus, s-a pus întrebarea: este legal ca un acţionar care a subscris şi vărsat un aport care reprezintă, spre exemplu, doar 20% din totalul capitalului social, şi care deţine acţiuni ordinare reprezentând acelaşi procent, să aibă drepturi de vot aferente unei cote de 30% din totalul capitalului social?
Având în vedere caracterul dispozitiv al normei enunţate de alin. (1) al art. 100, şi făcând aplicarea exigenţelor principiului libertăţii contractuale, ţinând seama de faptul că o astfel de clauză contractuală nu poate fi calificată ca una leonină, adică având o cauză ilicită, suntem de părere că acordarea unui număr mai mare de voturi acţionarului sau acţionarilor care nu au subscris şi vărsat un aport la capital corespunzător voturilor ce li se acordă nu este contrară legii, astfel încât judecătorul delegat la registrul comerţului nu este în drept să refuze autorizarea înmatriculării unei astfel de societăţi sau înregistrarea unor modificări ale actului constitutiv conţinând astfel de clauze. Să ne reamintim, în acest context, de aşa-numitele „acţiuni de aur", reglementate de către anumite acte normative, cu incidenţă în materia privatizării unor societăţi comerciale, la care statul, reprezentat prin diverse autorităţi, deşi rămăsese minoritar ca şi participaţie la capital, avea un drept de vot mai mare, care îi permitea să blocheze luarea anumitor decizii de către acţionarul/acţionarii majoritari.
Deşi o astfel de clauză inserată în actele constitutive reprezintă o derogare manifestă de la principiul egalităţii în drepturi a acţionarilor, atât timp cât este consimţită de semnatarii actului constitutiv ori de către adunarea constitutivă, ea nu reprezintă altceva decât o manifestare a libertăţii contractuale şi chiar a celei economice. S-a mai adus ca argument în favoarea admiterii unei astfel de soluţii, şi faptul că în practica dreptului societăţilor comerciale se admite, fără rezerve, ca acţionarii să poată beneficia de cote de profit mai mari decât cele la care le-ar da dreptul - în mod proporţional - aportul subscris şi vărsat, dacă o astfel de clauză, derogatorie de la prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, astfel cum acesta a fost modificat şi completat prin Legea nr. 441/2006, va fi fost inserată în condiţiile legii în actele constitutive.
în acelaşi sens trebuie interpretate şi prevederile alin. (2) al art. 101, potrivit căruia prin clauzele actului constitutiv se pot limita drepturile de vot ale acţionarilor care deţin mai mult de o acţiune. De altfel, o astfel de limitare, de această dată în sens negativ, poate fi justificată prin ideea de a putea combate printr-un astfel de mecanism un posibil abuz de majoritate, cu consecinţe nefaste pentru interesele micilor investitori şi chiar al echilibrului economic al societăţilor comerciale în care se introduc astfel de limitări. O limitare severă a dreptului de vot o întâlnim şi în ceea ce priveşte modul în care subscriitorii-acceptanţi au dreptul să voteze în adunările constitutive ale societăţilor comerciale pe acţiuni care se constituie prin procedura subscripţiei publice. în astfel de cazuri, aşa cum am mai arătat în comentariile aferente respectivei proceduri, fiecare subscriitor-acceptant are dreptul la un singur vot, exprimat în nume propriu în cadrul adunării constitutive.
Acest tip de drept de vot mai este cunoscut, în doctrină, sub denumirea de „vot multiplu" (a se vedea în acest sens, spre exemplu: C. Duţescu).
2. în pofida unor astfel de soluţii flexibile adoptate de practica societară, au fost totuşi considerate ca ilegale acele clauze inserate în actele constitutive ale unor societăţi comerciale care acordau acţionarilor-fondatori alte drepturi speciale decât cele prevăzute de lege pentru această categorie de persoane şi pentru întreaga durată de existenţă a societăţii, cum ar fi un drept de vot egal cu cel al celui mai mare acţionar, cu toate că aporturile la capital ale acelor fondatori-acţionari erau disproporţionat de mici faţă de cele ale respectivului acţionar - reper, şi nu se justifica un interes legitim impus de interesul prioritar al societăţii care să fundamenteze o astfel de derogare de la principiul o acţiune plătită, un drept de vot.
II. Suspendarea exerciţiului dreptului la vot
3. Alineatul (3) al art. 101 stabileşte o altă regulă de maximă importanţă pentru funcţionarea mecanismelor de luare a hotărârilor în adunările generale ale acţionarilor: doar acţiunile plătite dau drept de vot acţionarilor care le deţin în proprietate. Pentru perioada în care acţionarii nu au efectuat plăţile pe care le datorau faţă de societatea emitentă a acţiunilor, deşi scadenţele vărsămintelor la care s-au angajat au fost depăşite, dreptul de vot aferent acţiunilor neplătite este suspendat. Cu alte cuvinte, deşi astfel de acţiuni sunt luate în calculul cvorumului legal sau statutar necesar, după caz, al unei anumite adunări generale a acţionarilor, ele nu vor da drept de vot, ca sancţiune nepatrimonială complementară pentru neîndeplinirea la scadenţă a unei obligaţii patrimoniale. în astfel de situaţii, exerciţiul dreptului de vot nu este pierdut în mod definitiv, ci doar suspendat pentru întreaga perioadă în care acţionarii în cauză nu îşi vor fi efectuat vărsămintele restante.
Aşa cum a s-a decis şi de către instanţele de judecată, cazurile de suspendare a dreptului de vot sunt limitative şi de strictă interpretare, nefiind legitime alte situaţii de suspendare decât cele prevăzute de lege. în acest sens, prin considerentele deciziei nr. 3232 din 30 iunie 2003, Secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie a reţinut că „dispoziţiile art. 101 alin (3) din Legea nr. 31/1990 sunt de strictă interpretare, faţă de caracterul lor sancţionator, legiuitorul urmărind stimularea, forţarea chiar, a acţionarilor de a respecta obligaţia asumată privind plata vărsămintelor, astfel că extinderea sancţiunii şi asupra acţiunilor achitate integral ar fi fără temei, excesivă şi ar încălca principiul aplicării sancţiunilor. Rezultă din această interpretare că alte fapte, precum neefectuarea investiţiilor cuprinse în contractul de privatizare, supraevaluarea aporturilor, nefinalizarea procedurii majorării capitalului social, nu pot duce la măsura suspendării dreptului de vot al unui acţionar.
într-o altă speţă s-a decis în mod relevant că „exercitarea dreptului de vot este o prerogativă dată de lege acţionarului, instanţa neputând dispune suspendarea exercitării acestui drept decât în situaţia specială prevăzută tot de lege, respectiv pentru acţionarii care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse la scadenţă".
Relativ la problematica suspendării exerciţiului dreptului de vot, în practica societăţilor comerciale s-ar putea ridica şi chestiunea legitimităţii inserării în actele constitutive ale societăţilor a unor clauze speciale, care ar viza suspendarea dreptului de vot al unor asociaţi care nu-şi îndeplinesc anumite obligaţii convenţionale (altele decât cele prevăzute de lege ca şi cauze de suspendare de drept) asumate faţă de societate şi faţă de ceilalţi asociaţi. Sunt de părere că, în virtutea libertăţii contractuale, asociaţii sunt îndreptăţiţi să convină într-un astfel de mod, însă fără a încălca principiul egalităţii de tratament a asociaţilor şi fără a crea discriminări nejustificate de interesul prioritar al societăţii şi de interesele legitime ale societarilor. O astfel de discriminare nejustificată şi, ca atare, nelegitimă poate fi una de felul celei avute în vedere printr-o hotărâre judecătorească din 1921 de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a, hotărâre care, chiar dacă nu se referă strict la problematica suspendării dreptului de vot, este relevantă pentru sublinierea ideii pe care am formulat-o. Potrivit celor reţinute prin acea hotărâre „nu poate fi autorizată funcţionarea unei societăţi care, prin actul constitutiv, rezervă dreptul de vot numai acţionarilor care deţin cel puţin 5 acţiuni. Această suprimare (pentru identitate de raţiune: suspendarea dreptului de vot pentru considerentul numărului de acţiuni deţinute, spre exemplu) a dreptului de vot contravine legii, care rezervă oricărui acţionar dreptul de a vota şi deci de a controla activitatea societăţii, admiterea unei asemenea derogări însemnând că ar exista acţionari care ar fi excluşi de la orice control".