Art. 100 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA I
Despre acţiuni
Art. 100
(1) Când acţionarii nu au efectuat plata vărsămintelor pe care le datorează în termenele prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. a) şi b) şi la art. 21 alin. (1), societatea îi va invita să-şi îndeplinească această obligaţie, printr-o somaţie colectivă, publicată de două ori, la un interval de 15 zile, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi într-un ziar de largă răspândire.
(2) În cazul în care nici în urma acestei somaţii acţionarii nu vor efectua vărsămintele, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va putea decide fie urmărirea acţionarilor pentru vărsămintele restante, fie anularea acestor acţiuni nominative.
(3) Decizia de anulare se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu specificarea numărului de ordine al acţiunilor anulate.
(4) În locul acţiunilor anulate vor fi emise noi acţiuni purtând acelaşi număr, care vor fi vândute.
(5) Sumele obţinute din vânzare vor fi întrebuinţate pentru acoperirea cheltuielilor de publicare şi de vânzare, a dobânzilor de întârziere şi a vărsămintelor neefectuate; restul va fi înapoiat acţionarilor.
(6) Dacă preţul obţinut nu este îndestulător pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societăţii sau dacă vânzarea nu are loc din lipsă de cumpărători, societatea va putea să se îndrepte împotriva subscriitorilor şi cesionarilor, conform art. 98.
(7) Dacă, în urma îndeplinirii acestor formalităţi, nu s-au realizat sumele datorate societăţii, se va proceda de îndată la reducerea capitalului social în proporţie cu diferenţa dintre acesta şi capitalul existent.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 99 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni | Art. 101 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni → |
|---|
1. Articolul 100, prin cele 7 alineate ale sale, din care doar alin. (2) a fost modificat prin Legea nr. 441/2006, stabileşte regulile de urmat de către societăţile comerciale pe acţiuni, indiferent de modul în care au fost constituite, în cazul în care deşi scadenţele stabilite prin actul constitutiv au expirat, acţionarii nu îşi îndeplinesc obligaţia de efectuare a vărsămintelor devenite exigibile.
în primul rând, este
Citește mai mult
de observat că alin. (1) are în vedere, expressis verbis, doar situaţiile în care, posterior constituirii legale a unei societăţi comerciale, dar înainte de orice altă majorare a capitalului social, la expirarea scadenţelor stabilite în limitele prevederilor art. 8 lit. d) (constituire simultană) şi/sau 21 alin. (1) (constituire prin subscripţie publică), după caz, ambele din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, persoanele fizice sau juridice proprietare ale acţiunilor nevărsate (neplătite faţă de societatea emitentă) nu îşi îndeplinesc o astfel de obligaţie. chiar dacă prevederea citată, strict literal, se referă doar la vărsămintele asumate prin actul constitutiv, pentru identitate de raţiune, procedura art. 100 ar putea fi aplicată, fără rezerve, şi în cazul în care după înmatriculare şi efectuarea vărsămintelor asumate prin actul constitutiv, la o majorare ulterioară de capital, acţionarii care s-au angajat să participe la majorare nu-şi îndeplinesc, la scadenţă, obligaţiile asumate.2. în al doilea rând, este de observat că procedura somaţiei colective repetate,
publicată atât în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, precum şi într-un ziar de largă răspândire (de remarcat că nu se impune cerinţa ca acel ziar să fie unul naţional ori local) este una obligatorie, aceasta neputând fi eludată şi înlocuită cu procedura etapei a doua, ce-i drept alternativă, a executării silite a datornicilor ori a anulării acţiunilor neplătite, nici măcar în urma celor două somaţii colective.
Aşadar, în economia prevederilor art. 100, procedurile pe care trebuie să le urmeze societăţile, prin reprezentanţii lor, în situaţiile avute în vedere de ipoteza alin. (1), sunt unele graduale, orientate spre a obţine executarea în natură specifică a vărsămintelor, tocmai în scopul asigurării capitalizării promise de către acţionari, în condiţiile actului constitutiv ori în cele modificatoare ale acestuia (prin acte adiţionale ulterioare).
II. Soluţiile de urmat în situaţiile în care cei somaţi să efectueze vărsămintele datorate nu se conformează
3. în ipoteza în care somaţiile colective repetate nu vor produce efectul aşteptat, în totul sau chiar în parte, organele de administrare ale societăţilor pe acţiuni aflate în astfel de situaţii vor avea de ales, de această dată, între două alternative: prima, în ordinea reglementării şi nu a importanţei ori utilizării, aceea a obţinerii şi valorificării unor titluri executorii împotriva acţionarilor - debitori inexacţi, în condiţiile legii, şi cea de a doua alternativă, de anula acţiunile neplătite [alin. (2)], de a emite noi acţiuni în locul celor anulate, acţiuni purtând acelaşi număr (deci, ele vor fi individualizate) care vor fi oferite spre cumpărare celor interesaţi, fie în cadrul unei oferte publice, fie în cadrul uneia private, după cum vor găsi de cuviinţă organele de administrare ale societăţii sau după cum îi va obliga statutul juridic al respectivei societăţi, după caz [alin. (4)].
înainte de analiza condiţiile şi procedura anulării acţiunilor neplătite, găsim util să precizăm că în ipoteza opţiunii pentru alternativa executării silite a datoriilor acţionarilor, va putea fi utilizată, fără rezerve, procedura somaţiei de plată reglementată de O.G. nr. 5/2001, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că datoriile derivate din angajamentele de vărsare a capitalului subscris se încadrează perfect în ipotezele în care poate fi utilizată procedura simplificată a somaţiei de plată34).
III. Anularea acţiunilor nevărsate integral şi emiterea de noi acţiuni în locul celor anulate
4. Revenind la alternativa anulării acţiunilor, alternativă care poate fi utilizată chiar dacă anterior nu s-a procedat la obţinerea şi valorificarea unor titluri executorii, să reţinem că decizia foarte severă, de altfel, a anulării acţiunilor, nu este dată de lege în competenţa AGEA sau măcar a AGA, ci în aceea a organelor de administrare statutare, fapt care are semnificaţia unei delegări legale de atribuţiuni de la AGEA către organele executive. De altfel, şi măsura anulării acţiunilor şi oferirea lor spre cumpărare este supusă formalităţii de publicitate prin Monitorul Oficial, partea a IV-a [alin. (3)]. Apreciem că o astfel de măsură este de natură să producă şi efectul modificării înregistrărilor efectuate anterior în registrul comerţului, astfel încât, în temeiul art. 21 lit. h) din LRC, potrivit căruia în registrul comerţului trebuie înregistrată orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate, decizia de anulare a acţiunilor neplătite ar trebui menţionată şi în registrul comerţului în care este înmatriculată societatea în cauză.
în măsura în care utilizarea alternativei anulării acţiunilor şi emiterea unora noi având acelaşi număr, acţiuni care vor fi vândute celor interesaţi, va fi încheiată cu succes, sumele obţinute în urma vânzării vor fi afectate acoperirii, în ordinea de preferinţă enumerată de alin. (5), categoriilor de cheltuieli generate de astfel de proceduri şi, în ultimul rând, efectuării vărsămintelor pe care le presupunea subscrierea acelor acţiuni. Eventualul excedent încasat peste nivelul cheltuielilor generate de procedură va fi înapoiat, în mod proporţional, acţionarilor cumpărători ai noilor acţiuni.
5. Doctrina este de părere că dobânditorii noilor acţiuni emise, în locul celor anulate, nu sunt succesorii în drepturi şi obligaţii ai acţionarilor anteriori, ei dobândind un drept de proprietate originar asupra noilor acţiuni, chiar dacă ele au aceleaşi numere de ordine cu cele anulate, acţionarii care nu şi-au plătit acţiunile subscrise iniţial fiind decăzuţi din acea calitate, ca pedeapsă civilă complementară pentru neîndeplinirea unei astfel de obligaţii societare351. Dacă găsim corectă afirmaţia că noii cumpărători ai acţiunilor nou emise în locul celor anulate nu sunt succesorii în drepturi şi obligaţii ai celor ale căror acţiuni neplătite au fost anulate, nu găsim a fi la fel de corectă afirmaţia că persoanele care nu şi-au plătit acţiunile subscrise, în totalitate, nici după ce au fost somaţi să o facă, sunt decăzute din calitatea de acţionar al respectivei societăţi. Intr-adevăr, pentru a verifica realitatea şi legalitatea unei astfel de afirmaţii, trebuie să ţinem seama că ipoteza alin. (1) al art. 100 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale are în vedere situaţia în care acţionarii au subscris şi vărsat până la data înmatriculării societăţii cel puţin cotele minime impuse de art. 9 alin. (2) şi art. 21 alin. (1), după caz, ei fiind urmăriţi doar pentru diferenţele care trebuiau achitate la scadenţele contractuale convenite. Nu ni se pare a fi nici echitabil şi nici legal ca acele persoane să-şi piardă toate drepturile de acţionari, cu toate că au vărsat până la data constituirii societăţii procente însemnate de minimum 30% sau 50% din totalul capitalului subscris, după caz. în cel mai rău caz, ar trebui ca participaţia unor astfel de acţionari să se limiteze la numărul de acţiuni care corespunde sumelor ori valorilor efectiv vărsate. Dacă nu li s-ar recunoaşte un astfel de drept şi ar pierde cu totul calitatea de acţionari, aporturile vărsate ar trebui restituite, scăzându-se eventualele dobânzi legale comerciale datorate societăţii până la data la care li s-au anulat acţiunile neplătite.
în fine, afirmaţia pe care o contestăm nu are nici un suport expres în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Or, pentru gravitatea unei astfel de sancţiuni civile, cum este decăderea din calitatea de acţionar, care prin consecinţele ei echivalează cu o excludere din acea societate, este necesar să existe o reglementare expresă care să instituie o astfel de decădere din drepturi. De altfel, aşa cum vom susţine în cele ce urmează, soluţia pe care o reglementează prevederile alin. (7) al art. 100, pare să confirme critica pe care noi o aducem ideii de decădere din calitatea de acţionar în condiţiile evocate mai sus.
6. Alineatul (6) al art. 100 oferă şi altă alternativă administraţiei societăţilor pe acţiuni aflate în situaţia în care au fost anulate acţiunile neplătite. Astfel, în situaţia în care sumele încasate din vânzare nu sunt îndestulătoare pentru acoperirea tuturor cheltuielilor generate de procedură ori dacă vânzarea noilor acţiuni nu s-a realizat din lipsă de cumpărători, administraţia societăţii este autorizată să se îndrepte împotriva subscriitorilor sau a cesionarilor acţiunilor anulate, în temeiul obligaţiei de garanţie solidară, reglementată de art. 98 alin.(3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Executarea silită a subscriitorilor şi cesionarilor, doar în eventualitatea mai sus arătată, pare a reprezenta o revenire la una din alternativele pe care le conferă alin. (2) al art. 100 încă de la debutul procedurilor, şi anume la aceea de a-i urmări silit pe acţionarii care nu erau la curent cu vărsămintele la care s-au obligat.
Fiindu-le anulate acţiunile subscrise şi neplătite, se pune şi ne punem întrebarea: care va fi semnificaţia juridică şi efectele unui demers de executare silită împotriva subscriitorilor şi cesionarilor, demers încununat de succes, mai ales atunci când nu a fost vândută nicio acţiune dintre cele noi, având în vedere faptul că prin executarea silită se va ajunge la plata acţiunilor celor noi? Acei subscriitori ori cesionari vor dobândi sau nu, ca efect al executării silite, noile acţiuni emise, ajungându-se la o situaţie la care se putea tinde, evitând procedurile complicate şi de durată mai sus examinate? Legea tace în această privinţă, însă noi credem că într-o astfel de eventualitate subscriitorii şi cesionarii vor avea dreptul să ceară să li se atribuie noile acţiuni, regu-larizându-şi, pe această cale, situaţia raporturilor lor patrimoniale cu societatea comercială emitentă. în caz contrar, executarea silită împotriva lor a fi un demers lipsit de cauză şi ar echivala cu o îmbogăţire a societăţii fără just titlu.
IV. Reducerea capitalului social cu valoarea nominală a acţiunilor nevândute
7. Ultima şi, probabil, cea mai puţin dorită soluţie pe care o are de adoptat societatea pe acţiuni la care, în urma efectuării tuturor procedurilor reglementate de art. 100 alin. (1 )-(6) nu s-au realizat sumele datorate societăţii, este aceea de reducere a capitalului social subscris până la nivelul vărsămintelor efectuate, în mod voluntar şi/sau silit, după caz. O astfel de reducere a capitalului social însă se va putea decide doar de către AGEA, convocată special în acest scop, şi ea nu se va putea realiza sub minimul impus de lege pentru capitalul societăţilor comerciale pe acţiuni.
Este posibil ca, în fapt, astfel de AGEA să aibă probleme în ceea ce priveşte atât asigurarea cvorumului legal cât, mai a ales, majorităţii necesare pentru luarea unei hotărâri valabile, dacă ţinem seama şi de prevederile art. 101 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit căruia „exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse la scadenţă". Pentru o astfel de eventualitate, suntem de părere că acţionarii care sunt la curent cu vărsămintele la care s-au angajat ori administraţia societăţii ar trebui să fie îndreptăţiţi să ceară tribunalului competent să pronunţe o sentinţă de dizolvare şi lichidare a respectivei societăţi, în condiţiile prevederilor art. 228 lit. a), astfel cum acestea au fost modificate şi completate prin Legea nr. 441/2006, dispoziţiile art. 15324 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, fiind aplicabile, pentru identitate de raţiune, şi unor astfel de situaţii limită.