Art. 99 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni

Art. 99

Dreptul de proprietate asupra acţiunilor la purtător se transferă prin simpla tradiţiune a acestora.

Art. 99¹

(1) Constituirea de ipoteci mobiliare asupra acţiunilor se face prin înscris sub semnătură privată, în care se vor arăta cuantumul datoriei, valoarea şi categoria acţiunilor cu care se garantează, iar în cazul acţiunilor la purtător şi nominative emise în formă materială, şi prin menţionarea ipotecii pe titlu, semnată de creditor şi debitorul acţionar sau de mandatarii acestora.

(2) Ipoteca se înregistrează în registrul acţionarilor ţinut de consiliul de administraţie, respectiv de directorat, sau, după caz, de societatea independentă care ţine registrul acţionarilor. Creditorului în favoarea căruia s-a constituit ipoteca mobiliară asupra acţiunilor i se eliberează o dovadă a înregistrării acesteia.

(3) Ipoteca devine opozabilă terţilor şi dobândeşte rangul în ordinea de preferinţă a creditorilor de la data înregistrării în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Comentarii despre Art. 99 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni

natalia dogaru 16.05.2014

I. Definiţia şi modul de constituire a garanţiilor reale mobiliare asupra acţiunilor

1. Prevederile art. 99^1 au fost introduse în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006, în condiţiile în care evoluţia legislativă din ultimii ani la nivelul reglementărilor-cadru în materia garanţiilor reale mobiliare, dar mai ales utilizarea tot mai frecventă a acţiunilor ca şi garanţii reale mobiliare impunea consacrarea unuia sau mai multor articole în legea societăţilor comerciale care să particularizeze regimul juridic al utilizării unor astfel de bunuri în scopul

Citește mai mult

garantării executării unor obligaţii civile ori comerciale contractuale. Problema cea mai importantă care se poate ivi, în plan practic, este aceea de a stabili în ce măsură prevederile art. 99" derogă de la prevederile dreptului comun. Sub acest aspect, în cele ce urmează vom releva doar câteva aspecte ale problemei menţionate, fără pretenţia de a le fi epuizat sau formulat cele mai potrivite soluţii.

Garanţiile reale mobiliare sunt definite de către doctrină ca fiind „acel mijloc juridic de garantare a oricărei obligaţii civile sau comerciale, prin afectarea unuia sau mai multor bunuri mobile, prezente sau viitoare, din patrimoniul debitorului sau chiar al unui terţ, pentru despăgubirea preferenţială a unui anumit creditor, în cazul în care debitorul nu-şi va îndeplini obligaţiile rezultate dintr-un contract principal. Astfel se realizează o anumită specializare a garanţiei, prin desprinderea din masa patrimonială a unor bunuri asupra cărora creditorul dobândeşte un drept de urmărire şi unul de preferinţă".

2. Reglementarea-cadru sau la nivel general a garanţiilor reale mobiliare este realizată prin prevederile Titlului VI al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, titlu având denumirea de „regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare". Potrivit prevederilor art. 1 al titlului menţionat, garanţiile reale mobiliare sunt destinate să asigure îndeplinirea unei obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoanele fizice sau juridice. Aşadar, acest tip de garanţii reale sunt admisibile doar pentru a garanta executarea unor obligaţii contractuale, nu şi extracontractuale.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (5) lit. d) din titlul citat mai sus, acţiunile emise de către societăţile comerciale intră sub incidenţa expresă a prevederilor actului normativ menţionat mai sus.

3. Deşi prevederile alin. (1) al art. 99^1 nu menţionează în mod expres, din interpretarea acestuia coroborată cu prevederile art. 13 alin. (1) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, rezultă că o garanţie reală asupra unor acţiuni, indiferent de tipul şi categoria acestora, se va putea realiza doar printr-un contract special numit contract de garanţie reală mobiliară. Totuşi, din interpretarea prevederilor art. 13 alin. (2) şi (3) s-ar putea trage şi concluzia că, doar în ceea ce priveşte valorile mobiliare, este suficient pentru constituirea valabilă a unei garanţii reale mobiliare asupra acestui tip de bunuri mobile dacă ele vor fi indisponibilizate conform regulilor pieţei pe care sunt tranzacţionate sau indisponibilizate conform înţelegerii părţilor, pentru situaţia valorilor mobiliare care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă autorizată. Alineatul (3) al aceluiaşi articol îngăduie posibilitatea să fie constituite garanţii reale mobiliare şi prin andosarea valorilor mobiliare, potrivit regulilor care le reglementează.

în ceea ce ne priveşte, considerăm că pentru valabila constituire a unei garanţii reale mobiliare asupra unor acţiuni, indiferent dacă acele acţiuni sunt sau nu valori mobiliare, în sensul legii, este necesar să existe un contract de garanţie reală mobiliară, încheiat cel puţin sub forma unui înscris sub semnătură privată, sau măcar în cadrul unui alt contract, respectiv în acela ale cărei obligaţii sunt garantate prin garanţia reală mobiliară instituită asupra acţiunilor, să fie inserate clauze din care să rezulte, în mod cert, înţelegerea părţilor în sensul constituirii respectivei garanţii.

Să mai reţinem că, în condiţiile dreptului comun, reprezentat de Titlul VI al Legii nr. 99/1999, indisponibilizarea acţiunilor constituite în garanţie reală mobiliară nu reprezintă decât o facultate a creditorului garanţiei care, în cazul acţiunilor - valori mobiliare tranzacţionate pe pieţe autorizate, le va putea indisponibiliza potrivit prevederilor art. 13 alin. (2) din Titlul VI, ori în alte situaţii, conform înţelegerii (convenţiei) părţilor. în cazul în care nu se va realiza ori conveni indisponibilizarea acţiunilor în baza contractului de garanţie reală mobiliară, debitorul garant, respectiv proprietarul acţiunilor constituite în garanţie, va putea exercita toate drepturile recunoscute prin art. 21 alin. (1) din Titlul VI, inclusiv dreptul de a le vinde.

4. Garanţia reală mobiliară asupra acţiunilor se va putea constitui cu sau fără deposedarea proprietarului lor, în raport cu convenţia părţilor şi cu tipul acţiunilor (la purtător, nominative materializate sau dematerializate).

Este bine de ştiut că, în condiţiile Titlului VI al Legii nr. 99/1999, contractul de garanţie reală mobiliară este un înscris căruia legea îi conferă valoare de titlu executoriu, care va putea fi pus în executare indiferent dacă creditorul garantat va opta pentru executarea silită reglementată de Titlul VI sau pentru cea de drept comun, fără învestirea cu formulă executorie, aşa cum prevede art. 3741 din C. proc. civ., reglementare introdusă în acest cod prin Legea nr. 459/2006. în acest context, ne exprimăm opinia că, în situaţia în care creditorul va opta pentru executarea silită a contractului de garanţie reală mobiliară în condiţiile dreptului comun, adică ale Codului de procedură civilă, procedura cererii de încuviinţare a executării silite29* pe care o adresează executorul judecătoresc instanţei de executare este totuşi obligatorie, chiar dacă învestirea cu formulă executorie nu mai este necesară în cazul unui astfel de titlul executoriu, cum este contractul de garanţie reală mobiliară.

Cât priveşte modalităţile practice în care se vor marca constituirile de garanţii reale mobiliare, modalităţi cum ar fi indisponibilizarea valorilor mobiliare tranzacţionate pe o piaţă autorizată şi/sau a celor care nu sunt tranzacţionate pe o astfel de piaţă, acestea nu trebuie confundate cu însăşi operaţiunea juridică a constituirii garanţiei, operaţiune care se realizează, în drept, prin încheierea contractului propriu-zis.

5. Referitor la posibilitatea oferită de prevederile alin. (3) al art. 13 din Titlul VI, suntem de părere că textul menţionat are în vedere doar acele valori mobiliare, altele decât acţiunile, de genul titlurilor de creanţă care pot fi transmise prin andosare, adică prin operaţiunea de transmitere a unei creanţe de la un beneficiar la altul prin menţionarea pe verso-ul instrumentului de plată a beneficiarului plăţii. Or, acţiunile care dobândesc calitatea de valori mobiliare, în fapt, sunt acţiunile dematerializate evidenţiate prin înscrieri în cont, care, prin natura lor, nu pot fi transmise prin andosare, ci numai potrivit regulilor prevăzute de lege ori de regulamente, aplicabile unor astfel de operaţiuni.

6. Aşa cum prevede alin. (1) al art. 99", contractul prin care se constituie o garanţie reală mobiliară asupra unor acţiuni trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile obligatorii pentru oricare contract, şi unele menţiuni speciale, cum sunt cele cu privire la cuantumul datoriei, valoarea şi categoria acţiunilor cu care se garantează. Astfel de menţiuni, sunt impuse de lege ca cerinţe de valabilitate ale contractului de garanţie reală mobiliară, în lipsa lor contractul fiind nul.

în cazul acţiunilor la purtător, precum şi al celor nominative materializate, constituirea lor în garanţie se va face şi prin menţiunea în acest sens înscrisă pe titlurile care consacră acele acţiuni, menţiune semnată de garantat şi de către garant, ori de către mandatarii lor. O astfel de cerinţă specială considerăm că este una de formă, lipsa ei neafectând valabilitatea constituirii garanţiei. Suntem de părere că o astfel de menţiune nu poate ţine loc de contract de garanţie reală mobiliară, întrucât ar fi contrară economiei Titlului VI al Legii nr. 99/1999.

II. înregistrarea garanţiilor reale mobiliare asupra acţiunilor

7. Odată încheiat contractul de garanţie reală mobiliară, acesta va fi înregistrat de către partea interesată (creditorul garanţiei) în registrul acţionarilor ţinut de societatea emitentă a acţiunilor ori de către cea de registru independent al acţionarilor, în cazul acţiunilor dematerializate tranzacţionate pe pieţe autorizate sau în sisteme alternative. Ca dovadă a înregistrării, i se va elibera celui care a solicitat înregistrarea un înscris care să ateste data şi numărul sub care s-a efectuat înregistrarea.

III. Asigurarea opozabilităţii faţă de terţi a constituirii unei garanţii reale mobiliare asupra acţiunilor

8. în legătură cu o astfel de înregistrare, problema care se poate pune, în plan teoretic şi practic, este aceea de a stabili care este semnificaţia juridică şi care sunt efectele înregistrării în registrul acţionarilor a contractului de garanţie reală mobiliară, prin raportare la prevederea alin. (3) al art. 99" din Titlul VI, potrivit căruia, pentru a deveni opozabilă terţilor, o astfel de garanţie reală va trebui înregistrată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Fiecare din cele două categorii de înregistrări are raţiunea şi efectele sale, nefiind condiţionate una de cealaltă, deşi, în anumite limite, ele se întrepătrund şi chiar se suprapun.

9. Astfel, înregistrarea în registrul acţionarilor are ca efect încunoştinţarea societăţii emitente despre actul juridic al afectării unei garanţii a unora din acţiunile emise de ea, sau altfel spus, societăţii emitente - ea însăşi un terţ - i se va face opozabilă garanţia, pe această cale, înaintea oricărui alt terţ. Din punctul de vedere al celorlalţi acţionari ai societăţii emitente a acţiunilor constituite în garanţie reală mobiliară, acestora li se creează posibilitatea de a se informa, în mod adecvat, despre faptul că unul dintre partenerii lor de asociere şi-a constituit în garanţie toate sau numai o parte din acţiunile deţinute şi că, în condiţiile legii, există pericolul că acele acţiuni, prin executarea garanţiei, ar putea să-şi schimbe proprietarul. în orice caz, chiar dacă ceilalţi acţionari sunt terţi faţă de contractul de garanţie reală mobiliară încheiat de către unul din ei, înregistrarea garanţiei în registrul acţionarilor le va face opozabil acel contract de la data înregistrării. O soluţie care ar susţine ca şi pentru acţionarii societăţii emitente opozabilitatea contractului de garanţie reală mobiliară să se nască doar de la data înregistrării acestuia în aşa-numita arhivă electronică ar anula una din funcţiile fundamentale pe care trebuie să le îndeplinească, potrivit legii, registrul acţionarilor, ca tip special de registru al comercianţilor31*.

10. în ceea ce-i priveşte pe toţi ceilalţi terţi - alţii decât societatea emitentă şi ceilalţi acţionari care nu sunt părţi sau avânzi-cauză ai contractului de garanţie reală mobiliară sau ai contractului civil sau comercial ale cărui obligaţii sunt garantate printr-un astfel de tip de garanţie - contractul de garanţie reală mobiliară le va deveni opozabil, iuris et de iure, doar de la data înregistrării lui în arhiva electronică. O astfel de înregistrare va stabili şi ordinea de preferinţă în care diverşi creditori garantaţi prin contracte succesive cu aceleaşi acţiuni, urmează să fie îndestulaţi în cazul neexecutării obligaţiilor asumate de către debitorul lor [a se vedea prevederile alin. (3) al art. 99"].

Faţă de caracterul imperativ al enunţului conţinut de alin. (3) al art. 99^1, s-ar părea că înregistrarea în arhiva electronică a constituirii garanţiilor reale mobiliare asupra acţiunilor dematerializate, tranzacţionate pe pieţe autorizate, ca dispoziţie specială, derogă de la prevederile art. 30 alin. (1) lit. c) al Titlului VI, prevederi care considerau că opozabilitatea faţă de terţi a constituirii în garanţie a unui astfel de tip de acţiuni se realizează prin simpla înregistrare în registrele acţionarilor ale societăţilor emitente ale unor astfel de acţiuni. Practic, s-ar putea vorbi chiar de o abrogare implicită a prevederilor citate, ca efect al intrării în vigoare a prevederilor alin. (3) al art. 99^1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Răspunde