Art. 206 Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 206
(1) Creditorii particulari ai asociaţilor dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată pot face opoziţie, în condiţiile art. 62, împotriva hotărârii adunării asociaţilor de prelungire a duratei societăţii peste termenul fixat iniţial, dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii.
(2) Când opoziţia a fost admisă, asociaţii trebuie să decidă, în termen de o lună de la data la care hotărârea a rămas definitivă, dacă înţeleg să renunţe la prelungire sau să îl excludă din societate pe asociatul debitor al oponentului.
(3) În acest din urmă caz, drepturile cuvenite asociatului debitor vor fi calculate pe baza ultimului bilanţ contabil aprobat.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;
| ← Art. 205 Dispoziţii generale | Art. 207 Reducerea sau majorarea capitalului social → |
|---|
Potrivit prevederilor legale, competenţa aprobării prelungirii duratei societăţii aparţine adunării generale a asociaţilor iar, în cazul societăţii pe acţiuni, aparţine adunării generale extraordinare, potrivit art. 113 lit. e) Legea nr.
Citește mai mult
31/1990 privind societățile comerciale; aceste adunări pot lua oricând o asemenea decizie, înaintea expirării termenului stabilit pentru încetarea existenţei societăţii. Dacă o asemenea decizie nu este luată, art. 227 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale impune consiliului de administraţie sau, după caz, directoratului, să organizeze, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea duratei societăţii, o consultare a asociaţilor cu privire la eventuala prelungire a duratei societăţii.2. Prelungirea duratei societăţii este însă o măsură care poate afecta interesele creditorilor particulari ai asociaţilor, în particular ale acelora al căror debitor este asociat într-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată.
Creditorii particulari ai acţionarilor (asociaţi ai societăţii în comandită pe acţiuni sau ai societăţii pe acţiuni) sunt mai puţin interesaţi în lichidarea societăţii, întrucât ei pot să îşi realizeze dreptul de creanţă asupra acţiunilor deţinute de debitorii lor, sechestrând şi punând în vânzare acţiunile debitorului lor, astfel încât interesele lor nu sunt afectate de prelungirea duratei unei asemenea societăţi.
în schimb, potrivit prevederilor art. 66. alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare. Chiar dacă ei pot popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare, aceşti creditori rămân direct interesaţi în încetarea existenţei societăţii, pentru a putea să-şi realizeze creanţa asupra părţii ce s-ar cuveni, prin lichidare, debitorului lor.
3. Acesta este motivul pentru care Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează un drept de opoziţie pe care aceşti creditori particulari ai asociaţilor dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată îl pot exercita împotriva hotărârii adunării generale. O condiţie esenţială pentru exercitarea acestui drept este aceea ca aceşti creditori să aibă drepturi fixate printr-un titlu executoriu anterior hotărârii de prelungire a duratei societăţii peste termenul fixat iniţial. Legea urmăreşte, astfel, ca acest drept de opoziţie să poată fi exercitat numai de către cei care au un asemenea titlu şi pe care nu au putut să-l pună altfel în executare, eliminând astfel eventualele şicanări procesuale îndreptate împotriva societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, de către orice terţ care invocă o creanţă împotriva unui asociat.
Dreptul de opoziţie se exercită în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor (actul modificator) în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Opoziţia se depune la oficiul registrului comerţului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti de la locul unde societatea îşi are sediul principal.
Odată cu depunerea opoziţiei, creditorul particular al asociaţilor poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii de prelungire a duratei societăţii. Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune. împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor; hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului.
4. Dacă termenul pentru exercitarea opoziţiei se împlineşte fără ca o asemenea opoziţie să fie înregistrată sau dacă opoziţia formulată de creditorii particulari ai asociaţilor este respinsă, hotărârea de prelungire a duratei societăţii este înregistrată în registrul comerţului şi îşi produce toate efectele faţă de terţi de la această dată.
Dacă opoziţia este admisă, asociaţilor li se acordă un termen de o lună, de la data la care hotărârea de admitere a opoziţiei a devenit irevocabilă, pentru a se consulta şi a decide fie asupra renunţării la prelungire, cu consecinţa dizolvării societăţii la împlinirea termenului iniţial fixat ca durată a acesteia, fie cu privire la excluderea din societate a asociatului debitor al creditorului care a formulat şi a obţinut admiterea opoziţiei.
5. Suntem în prezenţa unei excluderi atipice, o excludere-remediu, care nu este fundamentată pe săvârşirea de către asociat a unor fapte imputabile, care deteriorează viaţa societară, ci pe considerente de protecţie a fiinţei juridice a societăţii comerciale, prin sacrificarea poziţiei juridice a celui care este cauza care obstaculează continuarea existenţei societăţii. Această excludere nu are caracter convenţional, hotărârea asociaţilor privind excluderea având un caracter necesar dar nu suficient pentru a produce acest efect. întrucât art. 222 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale - sediul materiei excluderii asociaţilor -stabileşte că excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească, această normă imperativă îşi găseşte aplicarea în orice ipoteză de excludere, chiar dacă aceasta nu are caracter sancţionatoriu.
Calitatea procesuală activă o au societatea precum şi orice asociat al societăţii, care vor putea cere excluderea pe baza hotărârii adunării generale a asociaţilor. în cazul pronunţării excluderii, drepturile ce se cuvin asociatului debitor exclus vor fi calculate pe baza ultimelor situaţii financiare anuale aprobate de adunarea generală a asociaţilor.
Pe lângă aceste două soluţii - renunţarea la prelungirea duratei societăţii sau excluderea asociatului debitor - mai rămâne deschisă şi ipoteza regularizării debitului între creditorul particular şi asociatul debitor, fie prin plată, fie prin reeşalonarea acestuia.