Art. 250 Fuziunea şi divizarea societăţilor

Art. 250

(1) Fuziunea sau divizarea are următoarele consecinţe:

a) transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită sau divizată şi societatea absorbantă/societăţile beneficiare, cât şi în raporturile cu terţii, către societatea absorbantă sau fiecare dintre societăţile beneficiare al tuturor activelor şi pasivelor societăţii absorbite/divizate; acest transfer va fi efectuat în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare;

b) acţionarii sau asociaţii societăţii absorbite sau divizate devin acţionari, respectiv asociaţi ai societăţii absorbante, respectiv ai societăţilor beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare;

c) societatea absorbită sau divizată încetează să existe.

(2) Nicio acţiune sau parte socială la societatea absorbantă nu poate fi schimbată pentru acţiuni/părţi sociale emise de societatea absorbită şi care sunt deţinute:

a) de către societatea absorbantă, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii; sau

b) de către societatea absorbită, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii.

(3) Nicio acţiune sau parte socială la una dintre societăţile beneficiare nu poate fi schimbată pentru acţiuni la societatea divizată, deţinute:

a) de către societatea beneficiară în cauză, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar pe seama societăţii; sau

b) de către societatea divizată, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar pe seama societăţii.

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 250¹

Prevederile prezentului capitol referitoare la divizare, cu excepţia art. 250 alin. (1) lit. c), se aplică şi atunci când o parte din patrimoniul unei societăţi se desprinde şi este transferată ca întreg uneia sau mai multor societăţi existente ori unor societăţi care sunt astfel constituite, în schimbul alocării de acţiuni sau părţi sociale ale societăţilor beneficiare către:

a) acţionarii sau asociaţii societăţii care transferă activele (desprindere în interesul acţionarilor ori asociaţilor); sau

b) societatea care transferă activele (desprindere în interesul societăţii).

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Comentarii despre Art. 250 Fuziunea şi divizarea societăţilor

Adina 11.09.2014

250^1

1. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează şi o divizare atipică, parţială sau prin desprindere, atunci când doar o parte din patrimoniul unei societăţi se desprinde şi este transferată ca întreg uneia sau mai multor societăţi existente ori unor societăţi care sunt astfel constituite, în schimbul alocării de acţiuni sau părţi sociale ale societăţilor beneficiare. Nu suntem în prezenţa unei divizări propriu-zise, întrucât nu are ca efect transferul tuturor activelor şi pasivelor societăţii divizate şi nici încetarea existenţei acesteia; de altfel, A Şasea Directivă

Citește mai mult

a Consiliului (nr. 82/891 /CEE) din 17 decembrie 1982, privind divizarea, se referă la această posibilitate în cadrul Capitolului IV, intitulat „Alte operaţiuni asimilate divizării" iar Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale evită să califice această operaţiune ca divizare, referindu-se la ea ca la o „desprindere".

Articolul 250^1 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează două forme ale acestei divizări prin desprindere, în care criteriul de distincţie îl reprezintă destinaţia acţiunilor sau părţilor sociale emise
de societătile beneficiare: atunci când destinatarii sunt acţionarii sau asociaţii societătii divizate, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale declară o desprindere în interesul acestora, iar atunci când destinatarul este chiar societatea care transferă activele, desprinderea este în interesul acesteia.

2. Această ultimă formă de desprindere ar putea fi uşor confundată cu participarea societăţii la formarea sau majorarea capitalului unei alte societăţi comerciale, situaţie în care aportul la capitalul consta în bunuri aparţinând patrimoniului societăţii distribuitoare. Distincţia dintre „divizarea" prin desprindere şi aportul la capital rezidă în aceea că, în prima situaţie, se transmite o parte din patrimoniul societăţii divizate, cuprinzând active si pasive, în timp ce aportul la capital constă numai din elemente de activ, nefiind posibil să se transmită şi elemente de pasiv cu titlu de aport.

De altfel, formularea art. 25 din Directiva Consiliului privind divizarea, este concludentă în această privinţă pentru că face trimitere la operaţiuni similare divizării (implicând transmitere de active şi pasive), dar în condiţiile în care societatea divizată nu încetează să existe.

Semnificaţia acestei distincţii nu este teoretică; divizarea prin desprindere este supusă tuturor condiţiilor de fond şi de formă ale divizării şi produce efectele acesteia, mai puţin pe cel al încetării existenţei societăţii divizate, în timp ce subscrierea acţiunilor sau părţilor sociale emise de o altă societate şi vărsarea aportului subscris prin transferul de bunuri ale societăţii nu sunt supuse acestor condiţii, fiind tratate ca un simplu aport la capital.

Răspunde

Adina 11.09.2014

I. Efectele fuziunii sau divizării

1. Consecinţele produse de operaţiunea de fuziune sau divizare reglementate de legea română sunt o expresie comprimată a celor prevăzute în art. 19 din A Treia Directivă a Consiliului (nr. 78/855/CEE din 9 octombrie 1978) privind fuziunile societăţilor anonime şi art. 17 din A Şasea Directivă a Consiliului (82/891/CEE din 17 decembrie 1982) privind divizarea societăţilor anonime, cu menţiunea că directivele precizează, în plus, că aceste efecte se produc ipso iure şi simultan.

Efectele sau consecinţele fuziunii sau divizării sunt exprimate de lege într-o formă

Citește mai mult

concisă, dar examinarea lor permite conturarea şi enunţarea unor reguli mai precise privind producerea acestora. Aceste reguli privesc transferul activelor şi pasivelor între societăţile participante, dobândirea calităţii de asociat şi încetarea existenţei unora dintre aceste societăti.

2. Pe data fuziunii sau divizării se produce transferul, către societatea absorbantă sau fiecare dintre societăţile beneficiare, al activelor şi pasivelor societăţii absorbite/divizate [art. 250 alin. (1) lit a) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

Particularizând această consecinţă, după diferitele forme ale fuziunii sau divizării, rezultă că acest transfer se produce după cum urmează:

- la fuziunea prin absorbţie se produce transferul către societatea absorbantă a tuturor activelor şi pasivelor societăţii absorbite;

- la fuziunea prin constituirea unei noi societăţi (prin contopire) se produce transferul către societatea nou înfiinţată a tuturor activelor şi pasivelor societăţilor contopite, care îşi încetează existenţa;

- la divizarea totală, se produce transferul tuturor activelor şi pasivelor societăţii divizate, către societăţile beneficiare ale divizării.

- la divizarea prin desprindere se produce transferul unei părţi din patrimoniul societăţii divizate către societatea sau societăţile beneficiare ale divizării.

Ca o consecinţă a acestui transfer, societăţile beneficiare devin proprietarele activelor primite, îşi măresc patrimoniul şi, în consecinţă, trebuie să îşi majoreze şi capitalul social; această consecinţă nu este reglementată expres de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, dar transpare ca o condiţie obligatorie pentru emiterea de noi părţi sociale sau acţiuni care să fie distribuite asociaţilor societăţii absorbite sau divizate.

Acest efect al transferului patrimonial se produce, ope legis şi simultan, atât în raporturile dintre societăţile implicate în fuziune sau divizare, cât şi în raporturile dintre acestea şi terţi; cu alte cuvinte, pe data fuziunii sau divizării, se produce o subrogare de drept a societăţilor beneficiare ale fuziunii sau divizării în poziţia de creditor sau debitor al terţilor pe care o deţineau societăţile care îşi încetează existenţa.

Transferul patrimonial de active şi pasive producându-se ipso iure, nu necesită alte formalităţi; totuşi, în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, având în vedere regimul circulaţiei lor, trebuie să se îndeplinească formalităţile de publicitate legală. Regulile şi condiţiile în care se face repartiţia sau distribuţia activelor şi pasivelor între societăţile beneficiare ale fuziunii sau divizării sunt cele stabilite în proiectul de fuziune, aprobat de societăţile participante şi dat publicităţii.

3. Acţionarii sau asociaţii societăţii absorbite sau divizate devin acţionari, respectiv asociaţi ai societăţii absorbante, respectiv ai societăţilor beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare [art. 250 alin. (1) lit b) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

Acesta este principalul efect care distinge între divizare şi aportul de capital al unei societăţi la majorarea capitalului sau constituirea unei alte societăţi, situaţie în care se transmit numai active (circulante sau fixe).

Toţi asociaţii sau acţionarii societăţilor absorbite sau divizate devin asociaţi ai societăţii absorbante sau ai societăţilor beneficiare; dacă unul dintre aceştia deţine numai o acţiune sau parte socială şi raportul de schimb menţionat la art. 241 lit. e) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu permite să i se repartizeze acestuia cel puţin o acţiune sau parte socială la societatea absorbantă sau la societăţile beneficiare, această situaţie va fi regularizată prin eventualele plăţi în numerar stabilite în proiectul de fuziune sau divizare.

Nu este admisibilă aşa-numita „divizare asimetrică", pe care practica a admis-o uneori, prin care unii dintre asociaţii societăţii divizate primeau părţi sociale sau acţiuni la o societate beneficiară a divizării, iar ceilalţi la o altă societate beneficiară a divizării. Această formulă de separare amiabilă a patrimoniului unei societăţi nu are acoperire legală.

4. Societatea absorbită sau divizată încetează să existe [art. 250 alin. (1) lit. b) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

Este consecinţa firească a desăvârşirii operaţiunii de fuziune sau divizare. Desigur

că efectul nu este restrâns numai la societatea absorbită, el fiind la fel de cert şi pentru societăţile care fuzionează pentru a da naştere unei noi societăţi (fuziunea prin contopire); pe de altă parte societatea divizată prin desprindere continuă să fiinţeze, consecinţa divizării constând în reducerea patrimoniului şi nu în dispariţia societăţii.

Toate societăţile implicate în fuziune sau divizare şi care îşi încetează existenţa în urma acestei operaţiuni, se dizolvă fără lichidare şi se radiază din registrul comerţului pe data producerii consecinţelor fuziunii sau divizării, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 249 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

în acest caz nu sunt aplicabile, dispoziţiile art. 231 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale care permit asociaţilor societăţii dizolvate prin hotărâre a adunării generale să revină asupra hotărârii luate, atât timp cât nu s-a făcut nicio repartiţie din activ.

II. Interdicţii

5. Preluând dispoziţiile art. 19 din A Treia Directivă a Consiliului (nr. 78/855/CEE din 9 octombrie 1978) privind fuziunile societăţilor anonime şi cele ale art. 17 din A Şasea Directivă a Consiliului (82/891 /CEE din 17 decembrie 1982) privind divizarea societăţilor anonime, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte o serie de interdicţii prin care urmăreşte (a) să evite ca scopul fuziunii şi al divizării să fie pervertit pentru a permite manipularea acţiunilor sau titlurilor care conferă drept de vot în adunarea generală şi (b) să elimine distorsionarea imaginii reale a structurii asociative la societăţile rezultate din sau beneficiare ale fuziunii sau divizării.

Aceste interdicţii pornesc de la premisa că fuziunea sau divizarea se produc între societăţi aflate în raporturi de afiliere sau dintre care cel puţin una deţine acţiuni sau părţi sociale la capitalul celeilalte. Desigur că fuziunea acestor societăţi sau divizarea lor reprezintă rodul unor decizii strategice, de concentrare sau dispersare economică, care ar putea avea ca efect şi restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţă sau pe o parte a acesteia - perspectivă din care aceste fuziuni sau divizări pot să facă obiectul controlului Consiliului Concurenţei (art. 15 din Legea nr. 21/1996 - Legea concurenţei).

Interdicţiile reglementate de art. 250 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale privesc ipoteza fuziunii prin absorbţie iar cele reglementate de art. 250 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale privesc ipoteza divizării.

6. Efectele fuziunii prin absorbţie constau în (a) transferul tuturor activelor şi pasivelor societăţii absorbite către societatea absorbantă, (b) majorarea corespunzătoare a capitalului acesteia şi emiterea de noi acţiuni sau părţi sociale, care sunt repartizate asociaţilor societăţii absorbite, (c) societate care îşi încetează existenţa.

Cu toate acestea, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale interzice ca acest efect al repartizării de noi părţi sociale sau acţiuni ale societătii către asociaţii societătii absorbite să se producă atunci când beneficiarii acestora ar trebui să fie chiar societatea absorbantă sau societatea absorbită, care deţine părţi sociale sau acţiuni ale societăţii absorbite, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii.

Astfel, dacă presupunem că societatea absorbantă (A) are şi calitatea de asociat al societăţii absorbite (B), atunci societatea A nu va putea primi părţi sociale sau acţiuni, emise în urma fuziunii, în schimbul celor pe care le deţinea la societatea B, direct sau prin intermediar; tot astfel, dacă societatea absorbită (B) îşi dobândise propriile acţiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar pe seama societăţii (conform art. 1031 şi art. 104 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), ea nu va putea să primească, prin schimb, părţi sociale sau acţiuni emise de societatea absorbantă (A), urmare fuziunii, în contul activelor preluate.

De altfel, această situaţie pare imposibilă, întrucât societatea absorbită îşi încetează existenţa prin fuziune.

7. Efectele divizării totale constau în (a) transmiterea activelor şi pasivelor societăţii divizate către societăţile beneficiare, fie aflate în fiinţă la data divizării, fie înfiinţate ca urmare a divizării, (b) majorarea capitalului societăţilor beneficiare şi emiterea de părţi sociale sau acţiuni care se repartizează asociaţilor societăţii divizate, (c) societate care îşi încetează existenţa.

Dar societăţile beneficiare nu vor putea emite acţiuni sau părţi sociale, în schimbul acţiunilor sau părţilor societăţii divizate, pe care să le repartizeze chiar societăţii beneficiare sau societăţii divizate, care deţineau părţi sociale sau acţiuni ale societăţii divizate, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii. Ipoteza legală are în vedere două situaţii distincte: când societăţile beneficiare existau la momentul divizării şi când societăţile beneficiare au luat fiinţă prin divizare.

Astfel, dacă societatea beneficiară (A), existentă la data divizării, are calitatea de asociat al societăţii divizate (B), atunci societatea A nu va putea primi părţi sociale sau acţiuni, emise în urma divizării, în schimbul celor pe care le deţinea la societatea B, direct sau prin intermediar; tot astfel, dacă societatea divizată îşi dobândise propriile acţiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar pe seama societăţii (conform art. 103" şi art. 104 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), ea nu va putea să primească, prin schimb, părţi sociale sau acţiuni emise de societăţile beneficiare, aflate în fiinţă la data divizării sau care au fost constituite ca efect al divizării, în contul activelor preluate de la societatea divizată51).

8. Pentru desluşirea deplină a sensului reglementării art. 250 alin. (2) şi (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale este necesar să clarificăm înţelesul interdicţiei de a schimba acţiuni sau părţi sociale emise de o societate cu cele emise de o altă societate, în cadrul procesului fuziunii sau divizării.

Potrivit art. 238 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în cadrul fuziunii sau divizării se produce un transfer de active şi pasive, între societăţile participante la fuziune sau divizare, „în schimbul repartizării de acţiuni la societăţile beneficiare" ale fuziunii sau divizării.

Pentru o mai bună înţelegere a semnificaţiei acestei sintagme, este util să precizăm că în definiţia fuziunii sau divizării în textele originale ale Directivelor Consiliului nr. 78/855/CEE din 9 octombrie 1978 privind fuziunea societăţilor anonime şi nr. 82/891/CEE din 17 decembrie 1982 privind divizarea societăţilor anonime, această expresie este înlocuită cu locuţiunile „in exchange for the issue to the shareholders" (în schimbul emiterii către acţionari) sau „moyennant l"attribution aux actionnaires" (prin intermediul atribuirii către acţionari). Amândouă sintagmele denotă, cu certitudine, că, în cazul fuziunii sau divizării, efectele nu constau într-o simplă repartizare de acţiuni sau părţi sociale, ci că operaţiunea completă la care se referă legiuitorul este emiterea şi repartizarea de acţiuni sau părţi sociale, în contul activelor preluate de societăţile beneficiare, către asociaţii societătii sau societăţilor beneficiare.

Astfel, sintagma cuprinsă în definiţia dată de art. 238 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale trebuie citită astfel: „în schimbul emiterii şi repartizării de acţiuni la societăţile beneficiare". în consecinţă, interdicţiile reglementate de art. 250 alin. (2) şi (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale privesc emiterea şi schimbul de părţi sociale ale societăţii absorbante şi ale societăţii absorbite, respectiv ale societăţii divizate şi ale societăţii sau societăţilor beneficiare ale divizării.

Cu alte cuvinte, în situaţiile incriminate de lege, nu numai că nu se poate produce schimbul de părţi sociale sau acţiuni, dar nici nu se vor putea emite acţiuni sau părţi sociale:

- în contul celor deţinute de societatea absorbantă la societatea absorbită;

- în contul acţiunilor proprii deţinute de societatea absorbită;

- în contul celor deţinute de societatea beneficiară la societatea divizată sau

- în contul acţiunilor proprii deţinute de societatea divizată.

O altă interpretare ar însemna să se admită că este posibilă emiterea de părţi sociale sau acţiuni în contul celor enumerate mai sus, dar că acestea vor rămâne nerepartizate („neschimbate"), deci fără titular, ceea ce este inadmisibil.

9. Este de remarcat că, prin aceste interdicţii, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale face o subtilă derogare de la prevederile art. 103 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale care stabileşte că dacă acţiunile unei societăţi sunt subscrise de o persoană acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acţiunile pentru sine, fiind obligat să achite contravaloarea acestora.

Deci, dacă art. 103 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte prezumţia că acest intermediar a dobândit acţiunile pentru sine, art. 250 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale consideră că, în contextul fuziunii sau divizării, aceste acţiuni au acelaşi regim cu cele dobândite direct de societate.

Răspunde