Art. 71 Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii comune
Dispoziţii comune
Art. 71
(1) Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.
(2) În cazul încălcării prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaţiune.
(3) Administratorul care, fără drept, îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii.
| ← Art. 70 Dispoziţii comune | Art. 72 Dispoziţii comune → |
|---|
1. Atribuţiile legale ce revin administratorilor pot fi descompuse în două categorii principale: de gestiune şi de reprezentare. In principiu, atribuţia de reprezentare revine fiecărui administrator al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată (art. 75, art. 90 şi art. 197 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale). La societăţile pe acţiuni [art. 1432 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale] consiliul de administraţie reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie; în lipsa
Citește mai mult
unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, consiliul de administraţie reprezintă societatea prin preşedintele său.2. Administratorii sunt mandatari ai societăţii; dacă reprezentarea este de natura mandatului, ea nu este, totuşi, de esenţa acestuia, astfel încât nu toţi administratorii sunt, în mod obligatoriu, şi reprezentanţi ai societăţii.
Dreptul de reprezentare este personal - având în vedere caracterul intuitu personae al mandatului - şi, în consecinţă, se exercită în mod direct de administratorul căruia i s-au încredinţat asemenea puteri. Acolo unde societatea este administrată de mai mulţi administratori, actul constitutiv sau adunarea asociaţilor poate hotărî ca unul sau mai mulţi administratori să reprezinte societatea, acţionând împreună sau separat. La rândul lor, aceştia, prin acordul lor unanim, pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni.
II. Delegarea atribuţiilor de reprezentare. Consecinţe
3. Pentru raţiuni practice şi având în vedere complexitatea funcţiei de reprezentare
- însemnând încheierea de acte juridice în nume şi pe contul societăţii, dar şi semnarea
corespondenţei şi a actelor de bancă, reprezentarea în instanţă şi alte asemenea - actul constitutiv sau asociaţii, prin hotărâre adoptată în condiţiile legii, pot permite administratorului să delege o parte sau ansamblul atribuţiilor sale de reprezentare. Mai mult, există şi situaţii în care chiar legea permite o asemenea delegare de competenţe; o asemenea ipoteză este expres reglementată de art. 143 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale în ceea ce priveşte societăţile pe acţiuni administrate în sistemul unitar.
Legea interzice însă administratorilor care reprezintă societatea să delege sau să transmită acest drept, dacă această facultate nu li s-a acordat în mod expres; un acord expres, în acest sens, poate fi exprimat prin actul constitutiv sau prin hotărârea asociaţilor. Urmând regula stabilită de art. 1542 C. civ., art. 71 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale instituie răspunderea administratorului care a substituit pe altul în îndeplinirea atribuţiilor sale de reprezentare, fără să i se fi concedat această facultate.
4. Sancţiunea încălcării interdicţiei instituite de primul alineat al acestui articol priveşte două domenii de manifestare: (a) situaţia actelor juridice prin care s-au delegat atribuţiile, respectiv prin care s-au exercitat aceste atribuţii şi (b) răspunderea administratorului care a delegat competenţele sale în absenţa unui asemenea drept.
(a) Regimul juridic al administratorilor fiind guvernat de regula mandatului, rezultă că şi actul prin care aceştia transmit, în parte sau integral, dreptul de reprezentare este tot un mandat. Fiind un contract încheiat cu încălcarea unor prevederi legale imperative, acest mandat este lovit de nulitate şi nu poate produce niciun efect. La rândul lor, actele încheiate de mandatarul substituent fără drept, fiind fundamentate pe un drept de reprezentare inexistent, nu vor putea fi opozabile societăţii; această soluţie este concordantă şi cu prevederile art. 55 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora, în raporturile cu terţii, societatea nu este angajată de actele organelor sale, dacă actele astfel încheiate depăşesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. întrucât administratorul si-a substituit o altă persoană, fără drept şi împotriva puterilor acordate prin art. 71 alin. (1), actele astfel încheiate depăşesc limitele puterilor sale legale.
Dacă însă societatea a efectuat formalităţile de publicitate în legătură cu persoana căreia administratorul i-a transmis dreptul de reprezentare fără să i se fi acordat această facultate, atunci societatea nu poate invoca faţă de terţi - şi nici Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu reglementează o asemenea sancţiune - nulitatea actelor încheiate de persoana ce s-a substituit în dreptul de reprezentare al administratorilor şi nici nu va putea opune terţilor neregularitatea acestei substituiri, decât dacă dovedeşte că terţii cunoşteau sau, date fiind împrejurările ar fi trebuit să cunoască, această neregularitate [art. 54 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale]. Cu alte cuvinte, chiar dacă administratorului nu i s-a concedat această facultate, transmiterea dreptului de reprezentare, care a beneficiat de publicitatea legală, este opozabilă societăţii, dar administratorul care încalcă interdicţia legală suportă consecinţele răspunderii solidare pentru pagubele astfel pricinuite.
Pentru o altă opinie, a se vedea St. D. Cărpenaru, în St. D. Cărpenaru, 5. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op. cit., p. 232, care consideră, fără a distinge între diferite situaţii, că actul încheiat în cazul substituirii fără drept a altor persoane nu este opozabil societăţii. în aceeaşi linie, Trib. Constanţa, Secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1763 din 27 iunie 2000, consideră că mandatul prin care administratorul în exerciţiu acordă unui terţ dreptul de a-i îndeplini atribuţiile specifice şi de a reprezenta interesele societăţii, fără acceptul celorlalţi asociaţi şi fără o prevedere similară în actul constitutiv, este nul.
(b) Răspunderea administratorului care a încălcat dispoziţiile art. 71 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale este solidară cu cea a persoanei ce şi-a substituit şi are o dublă dimensiune: pe de o parte, se întinde asupra beneficiilor rezultate din operaţiune, iar pe de altă parte asupra eventualelor pagube produse societăţii.