Art. 103 Codul muncii Contractul individual de muncă cu timp parţial

Am contract de munca modificat de la jumatate de norma la norma intreaga. Pe stat apare suma pentru norma intreaga dar mise plateste pentru jumatate denorma. Sunt panic de noapre si muncesc o seara da una nu de la 22la8dimineata fara zi libera sau concediu.

Salutare.Am un contract de 8 ore pe zi si unul de 2 ore pe zi .La cel de 2 ore lucrez din 2010 si in prezent .Programul de 2 ore constitue vechime in munca si cat este ?

Contractul individual de muncă cu timp parţial

Noul cod al muncii reglementează pentru prima dată în detaliu munca cu fracţiune de normă. Această reglementare a avut în vedere şi prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene 97/81/CE privind acordul-cadru asupra muncii cu timp parţial încheiat între organizaţiile patronale şi salariale reprezentative la nivel comunitar.

1. Cazuri în care se poate încheia un contract de muncă cu timp parţial. Codul muncii prevede posibilitatea angajatorului de a încadra salariaţi cu program de lucru corespunzător unei fracţiuni de normă, prin contracte

Citește mai mult

individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, cu condiţia ca programul de lucru să fie de cel puţin 2 ore pe zi. Durata săptămânală de lucru a unui salariat angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial este inferioară celei a unui salariat cu normă întreagă comparabil, fără a putea fi mai mică de 10 ore (art. 101 alin. 1 şi 3).

Prin urmare, nu există limitări cu privire la situaţiile în care se poate încheia un astfel de contract de muncă. De altfel, şi Directiva europeană obligă statele membre să elimine obstacolele de natură a limita posibilitatea muncii cu fracţiune de normă, în scopul organizării flexibile a timpului de muncă în funcţie de necesităţile angajatorilor şi lucrătorilor. In acest sens, se impune să menţionăm că potrivit Codului muncii, angajatorul este obligat să asigure, în măsura în care este posibil, accesul la locuri de muncă cu fracţiune de normă la toate nivelurile (art. 104 alin. 3).

Stabilirea unui nivel minim al duratei zilnice sau săptămânale a muncii nu limitează în mod special încheierea unui contract de muncă cu timp parţial, ci încheierea contractului de muncă în general, iar o astfel de reglementare nu este interzisă de normele europene.

Potrivit directivei menţionate, lucrătorul cu fracţiune de normă este salariatul a cărui durată normală a timpului de muncă este inferioară celei a unui lucrător cu normă întreagă comparabil. Lucrătorul cu normă întreagă comparabil este un salariat cu normă întreagă al aceluiaşi angajator având acelaşi tip de contract sau raport de muncă şi o muncă identică sau similară, ţinând cont şi de alte aspecte, cum sunt cele privind vechimea şi calificarea sau competenţele. Dacă nu există un lucrător cu normă întreagă comparabil în aceeaşi întreprindere, se au în vedere dispoziţiile contractelor colective de muncă aplicabile sau, în absenţa acestora, legislaţia sau practica la nivel naţional. Aceste reglementări au fost preluate corespunzător în cuprinsul noului cod al muncii.

2. Durata contractului. Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie, potrivit regulii, pe durată nedeterminată. Ca excepţie, acest contract se poate încheia şi pe durată determinată, cu respectarea prevederilor art. 80 şi urm. din Codul muncii.

3. Conţinutul şi forma contractului. Contractul individual de muncă cu timp parţial cuprinde, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. 2 (şi art. 18 alin. 1) din Codul muncii, următoarele elemente: durata muncii şi repartizarea programului de lucru, condiţiile în care se poate modifica programul de lucru, interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora (art. 102 alin. 1). Potrivit art. 101 alin. 2, contractul de muncă se încheie numai în formă scrisă. în situaţia în care în contractul individual de muncă cu timp parţial nu sunt precizate aceste elemente suplimentare, contractul se consideră a fi încheiat pentru normă întreagă (art. 102).

De această dată se prevede expres care este sancţiunea în cazul în care în înscrisul constatator al contractului nu se precizează elementele suplimentare menţionate. Contractul de muncă nu este lovit de nulitate, însă se poate invoca cel mult nulitatea clauzei potrivit căreia contractul se încheie pentru o fracţiune de normă, iar din momentul constatării nulităţii (ex nune) contractul se consideră a fi încheiat pentru o normă întreagă.

Totuşi, dacă nici înscrisul constatator nu este redactat, devin aplicabile prevederile art. 16 alin. 2 din cod, potrivit cărora în situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

Precizăm că normele europene menţionate nu impun o anumită formă contractului de muncă cu timp parţial, însă nici nu interzic reglementarea acestui aspect prin legislaţia naţională.

4. Informarea salariaţilor. Directiva europeană la care am făcut referire prevede că, în măsura în care este posibil, angajatorii trebuie să ia în considerare atât cererile de transfer ale lucrătorilor cu timp parţial la locuri de muncă cu normă întreagă, cât şi lucrătorilor cu normă întreagă cererile de a se transfera la locuri de muncă cu timp parţial sau de a-şi mări programul de lucru. De asemenea, se prevede că angajatorul este obligat să informeze la timp salariaţii cu privire la apariţia unor locuri de muncă cu fracţiune de normă sau cu normă întreagă, pentru a facilita transferurile de la normă întreagă la fracţiune de normă şi invers, şi să faciliteze accesul la locuri de muncă cu timp parţial la toate nivelurile. Această reglementare a fost preluată de noul cod al muncii (art. 104), potrivit căruia informarea la care ne referim se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.

5. Principiul nediscriminării. Potrivit Codului muncii, salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile. Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru, iar stagiul de cotizare la sistemul public de asigurări sociale se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat.

Această reglementare este în conformitate cu Directiva europeană care prevede că, în ceea ce priveşte condiţiile de angajare, lucrătorii cu timp parţial nu vor fi trataţi într-o manieră mai puţin favorabilă decât cea în care vor fi trataţi lucrătorii cu normă întreagă comparabili numai pentru motivul că lucrează cu timp parţial, cu excepţia cazurilor în care un tratament diferenţiat este justificat de motive obiective. Potrivit directivei, atunci când este cazul, principiul “pro rata temporis” se aplică. Astfel, directiva reglementează şi posibilitatea stabilirii cuantumului drepturilor salariaţilor cu fracţiune de normă prin raportare la timpul efectiv lucrat de aceştia.

Facem precizarea că, în opinia noastră, deşi stagiul de cotizare la sistemul public de asigurări sociale se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, cotele de contribuţie datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat nu se diminuează în raport cu fracţiunea de normă. în susţinerea acestei opinii invocăm următoarele argumente:

i) Diminuarea cotelor de contribuţie nu este prevăzută expres. Textul din cod reglementează numai la stabilirea stagiului de cotizare la sistemul public de asigurări sociale proporţional cu timpul lucrat. Această prevedere are caracter de excepţie şi, în consecinţă, este de strictă interpretare. Mai mult, la stabilirea cotelor de contribuţie, Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, nu distinge între salariaţii încadraţi cu contract de muncă pentru o normă întreagă şi salariaţii angajaţi cu contracte de muncă cu timp parţial.

ii) sumele datorate cu titlul de contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de stat nu au nici o incidenţă asupra stagiului de cotizare, ci influenţează venitul asigurat, numărul de puncte obţinut de asigurat şi, în consecinţă, cuantumul pensiei. Astfel, un salariat încadrat cu o fracţiune de normă de 2 ore/zi, care beneficiază de 1/4 din venitul corespunzător unei norme întregi, realizează într-o lună 1/4 din stagiul de cotizare realizat de un salariat cu normă întreagă şi asigură 1/4 din venitul unui salariat cu normă întreagă. Salariatul încadrat cu fracţiune de normă ajunge să realizeze un stagiu de o lună şi să-şi asigure venitul corespunzător unei norme întregi după 4 luni de cotizare. Interpretarea potrivit căreia cotele de contribuţie datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat se diminuează în raport cu fracţiunea de normă, ar determina ca acest salariat să realizeze într-o lună 1/4 din stagiul de cotizare realizat de un salariat cu normă întreagă şi să asigure 1/8 din venitul unui salariat cu normă întreagă, ceea ce ar fi inechitabil şi discriminatoriu faţă de salariaţii încadraţi cu normă întreagă.