Art. 23 Obligaţia publicării Procedura de executare

1. Necesitatea reglementării. Este pentru prima dată când într-o lege a contenciosului administrativ în România se merge atât de departe şi se reglementează efectele erga omnes ale hotărârilor judecătoreşti, atunci când au ca obiect acte administrative normative,

Aşa după cum s-a arătat în literatura română de specialitate, şi la ora actuală este prezentă teza după care actul administrativ normativ nu poate fi

supus contenciosului administrativ, fiind opinia susţinută constant de nimeni altul decât de Prof. Tudor Drăganu.

Dincolo de consideraţiile doctrinare, Curtea Constituţională, prin Decizia

Citește mai mult

nr. 37 din 06.07.1993, a reţinut că atât actele individuale, cât şi cele normative ale Guvernului, ministerelor şi celorlalte organe administrative de stat, centrale sau locale, sunt controlate sub aspectul legalităţii de instanţele de contencios administrativ, chiar şi atunci când ilegalitatea actului priveşte nerespectarea legii fundamentale.

Prin această decizie, la elaborarea căreia am avut cinstea să contribui în calitate de judecător raportor în funcţiune al Curţii, s-a statuat că, atunci când actul administrativ normativ afectează texte şi principii constituţionale, suntem tot în prezenţa unui aspect de ilegalitate (şi nu de constituţionalitate), o ilegalitate agravată.

Lipsa unei reglementări exprese însă, cu privire la efectul soluţiilor instanţelor de contencios administrativ, atunci când au fost declarate ilegale actele administrative cu caracter normativ, au condus la tratarea acestor soluţii, ca şi a celor pronunţate în cazul actelor individuale.

De vreme ce în art. 2 alin. 1, lit. c) se arată în mod expres că legea vizează actul administrativ unilateral atât cu caracter individul, cât şi cu caracter normativ, era de la sine înţeles că într-un articol de lege trebuie să se reglementeze problema efectelor erga omnes a hotărârilor prin care actele administrative normative sunt declarate ilegale.

2. Regimul juridic consacrat. înainte de toate, se impune a observa că regimul complet al litigiului, care are ca obiect acte normative, este finalizat prin art. 23 la care ne referim, care ne apare astfel ca o finalizare a principiului consacrat de art. 28 alin. 2 din lege, chiar dacă sub aspectul tehnicii de redactare acest principiu este cuprins la un text ulterior.

Este vorba, în alţi termeni, de caracterul de ordine publică al litigiilor de contencios administrativ, care au ca obiect acte administrative normative.

Acest caracter conduce, logic, la efecte faţă de toţi (erga omnes), deci faţă de toate subiectele de drept, a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat un act administrativ normativ. Este ceea ce rezultă din prima teză a art. 23 la care ne referim, din precizarea că aceste hotărâri judecătoreşti „sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Această formulare ar fi fost lipsită de eficienţă practică dacă n-ar fi fost întregită de regimul juridic al publicării hotărârilor în cauză.

Astfel, se menţionează că aceste hotărâri se publică în Monitorul Oficial al României sau, după caz, în Monitorul Oficial al judeţului, fiind de la sine înţeles că în Monitorul Oficial se publică hotărârile care vizează acte administrative ale Guvernului şi ale celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, iar în Monitorul Oficial al judeţului se publică hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care au fost anulate acte ale administraţiei publice de la nivelul judeţelor, municipiilor, oraşelor şi al comunelor.

Legea menţionează că publicarea se face la cererea instanţei de executare, ori a reclamantului, şi este scutită de taxe, fiind soluţia care ne-a fost sugerată de reprezentanţii puterii judecătoreşti, după cum rezultă din prima parte a prezentei lucrări.