Art. 11 Noul cod civil Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri Interpretarea şi efectele legii civile
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Interpretarea şi efectele legii civile
Interpretarea şi efectele legii civile
Art. 11
Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri
Nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri.
| ← Art. 10 Noul cod civil Interzicerea analogiei Interpretarea şi... | Art. 12 Noul cod civil Libertatea de a dispune Interpretarea... → |
|---|
1. Convenţia prin care un bărbat căsătorit, abandonat vremelnic de soţia sa, a promis concubinei sale să se căsătorească cu aceasta dacă va divorţa de soţia sa şi s-a obligat să o despăgubească cu o sumă de bani în caz de revenire a soţiei în domiciliul conjugal este lovită de nulitate absolută. S-a apreciat că, întrucât căsătoria şi divorţul nu pot face obiect de negociere, causa remota a unei asemenea convenţii este imorală şi ilicită (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1912/1955, apud C. Bîrsan, M.M. Pivniceru, P. Perju voi. I, p. 39).
2. Orice convenţie sau renunţare la
Citește mai mult
filiaţie este nulă absolut, deoarece filiaţia este de ordine publică. Totuşi, acest principiu nu îşi poate avea aplicarea decât atunci când prin acea convenţie sau renunţare s-ar crea o situaţie falsă, consimţindu-se sau convenindu-se la o filiaţie care nu există, iar nicidecum când prin ele se recunoaşte o stare de fapt conformă cu adevărul (C. Apel Buc. s. I, 1/915. Dreptul 1915, p. 180, în C. Hamangiu, N. Georgean, Codul civil adnotat, voi. I, Ed. Librăriei Universala Alcalay, Bucureşti, 1925, p. 44, pct. 60).3. Falsificarea unor înscrisuri oficiale este de natură să atragă în toate situaţiile nulitatea absolută, întrucât vizează siguranţa circuitului civil, deci ordinea publică (C.S.J., s. civ., dec. nr. 2812/2003, în C. Bîrsan, M.M. Pivniceru, P. Perju voi. I, p. 41).
4. Dispoziţiile art. 1 şi art. 5 din Decretul-lege nr. 61/1990, potrivit cărora s-au putut vinde chiriaşilor, în condiţiile de favoare prevăzute de acest act normativ (preţ redus, achitarea acestuia în rate), locuinţele construite din fondurile statului (nu şi cele preluate abuziv de stat de la persoane fizice), sunt de ordine publică. Ca urmare, actele juridice încheiate cu nesocotirea acestor norme sunt lovite de nulitate absolută (C.S.J., s. civ., dec. nr. 4662/2002, în C. Bîrsan, M.M. Pivniceru, P. Perju voi. I, p. 41-42).
5. Pe baza reglementărilor cuprinse în art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 20/1996 şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, s-a subliniat că sintagma „fără titlu valabil" desemnează ideea de fraudă la lege, în sensul lui fraudem legi facere. Ca urmare, s-a decis că trecerea unui imobil în proprietatea statului în baza Decretului nr. 224/1950, în absenţa unui proces judiciar şi în pofida creanţei excedentare pe care debitorul proprietar o avea împotriva statului, reprezintă o preluare fără titlu valabil, adică o preluare prin fraudă la lege, lovită de nulitate absolută (I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 4315/2004, comentatâ de P. Perju, în Dreptul nr. 2/2005, p. 174, 175, apud C. Bîrsan, M.M. Pivniceru, P. Perju voi. I, p. 43).
2. Noţiunile de ordine publică şi de bune moravuri nu au fost şi nu sunt definite în legislaţie. în doctrină, ordinea publică în dreptul civil reprezintă normele juridice care se impun din motive de moralitate sau de securitate socială, ceea ce este imperativ în relaţiile dintre oameni (Lexique des termes juridiques). Conţinutul ordinii publice variază de la un regim la altul. Bunele moravuri reprezintă regulile impuse de morala socială a
Citește mai mult
unei epoci date (Lexique des termes juridiques) şi au un conţinut cutumiar şi evolutiv (C. Munteanu, O. Ungureanu p. 32).3. Textul art. 11 coroborat cu art. 1169 şi art. 1325 NCC consacră principiul autonomiei de voinţă, adică libertatea de a încheia orice acte juridice civile. Această libertate „nu este absolută, ci limitată, în sensul că părţile nu pot încălca prin actele juridice încheiate legea, ordinea publică sau bunele moravuri. Sancţiunea care se aplică în cazul în care sunt încălcate aceste limite este nulitatea absolută a actului juridic astfel încheiat, deoarece interesul ocrotit are caracter general" (D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, Ed. Ştiinţifica, Bucureşti, 1969, p. 109).
4. Prin „legi care interesează ordinea publică" se înţeleg toate dispoziţiile imperative ale dreptului public şi ale dreptului privat prin care se apără instituţiile şi valorile de bază ale societăţii, se asigură dezvoltarea economiei de piaţă şi ocrotirea socială a persoanelor (L. Pop, Drept civil. Teoria generala a obligaţiilor, Ed. Chemarea, laşi, 1996, p. 36).
5. Sunt de ordine publică toate legile constituţionale, politice, administrative, fiscale, penale, cele care interesează direct ordinea de stat, organizarea puterilor în stat, drepturile cetăţenilor în materie politică etc. Sunt de ordine publică normele referitoare la drepturile omului, organizarea societăţii şi puterii conferite organelor sale, capacitatea persoanelor, starea civilă, dispoziţiile cu privire la organizarea judiciară. în domeniul dreptului privat, sunt de ordine publică normele referitoare la organizarea proprietăţii, drepturile reale şi publicitatea imobiliară, alienabilitatea sau inalienabilitatea bunurilor, capacitatea persoanelor, normele de dreptul familiei relative la constituirea familiei, materia statutului civil etc. (C. Bîrsan, M.M. Pivniceru, P. Perju voi. I, p. 34 şi urm.).
6. Dispoziţiile art. 11 NCC interzic convenţiile şi actele juridice unilaterale care încalcă o lege relativă la bunele moravuri, „dar încă şi acelea care ar aduce o atingere bunelor moravuri, în afară de orice încălcare a unui text legal prescris. în modul acesta, judecătorul va avea o mai largă putere de apreciere, putând anula o dispoziţie particulară care interesează moralitatea publică, chiar când nu este contrarie unei reguli imperative speciale şi nu interesează decât indirect ordinea publică" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. I, p. 93).
7. Puterea dată judecătorilor de art. 5 C. civ. (1864] poate genera abuzuri dacă aceştia s-ar arăta prea rigizi sau prea porniţi în aprecierea a ceea ce este şi ceea ce nu este contrar bunelor moravuri. Este deci nevoie de măsură şi prudenţă în această apreciere (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. I, p. 93).
8. în doctrină s-a arătat că donaţia deghizată este imorală în cazul în care dispunătorul a urmărit scopul de a determina persoana gratificată să înceapă sau să continue relaţii de concubinaj sau căsătoria fictivă, încheiată cu scopul exclusiv ca una dintre părţi să se sustragă de la răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii de viol, este lovită de nulitate absolută pentru fraudă la lege (A. lonaşcu, M. Costin, M. Mureşan, Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil român, voi. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1973, p. 47-51, 62 şi 63, apud C. Bîrsan, M.M. Pivniceru, P. Perju voi. I, p. 40).
Vechiul Cod Civil (1864): Art. 5. Nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare, la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri
În schimb, vor putea fi declarate nule numai pe temeiul art. 1238 alin. (2) C. civ. acele acte juridice a căror cauză, deşi imorală, nu contravine unei dispoziţii legale exprese:
Art. 1238 Noul cod civil:
[...]
(2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.
Dacă obiectul actului juridic civil
Citește mai mult
contravine normelor imperative, ordinii publice sau bunelor moravuri, atunci şi cauza actului juridic respectiv este ilicită sau imorală. însă, pot exista situaţii când cauza actului juridic este ilicită sau imorală, iar obiectul acelui act juridic, licit.