Art. 12 Noul cod civil Libertatea de a dispune Interpretarea şi efectele legii civile

CAPITOLUL III
Interpretarea şi efectele legii civile

Art. 12

Libertatea de a dispune

(1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.

(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 12 Noul cod civil Libertatea de a dispune Interpretarea şi efectele legii civile




MelaniaB 10.01.2014
1. Libertatea de a dispune este o prevedere cu caracter general, care este reluată în cazuri concrete reglementate în cuprinsul Codului civil. „Libertatea de a dispune" înseamnă că orice persoană, fizică sau juridică, poate încheia acte juridice de dispoziţie având ca obiect bunurile sale. Libertatea de a încheia acte de dispoziţie este o latură a principiului general al autonomiei de voinţă, adică a libertăţii de a încheia orice acte juridice, consacrat de art. 11 NCC.

2. Actul juridic de dispoziţie este acela care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini
Citește mai mult reale a unui bun. Pot fi incluse în această categorie: vânzarea, donaţia, renunţarea la un drept, constituirea dreptului de uzufruct, de superficie, constituirea unei ipoteci, a unui gaj sau a unei garanţii reale mobiliare (care reprezintă, totodată, grevarea unui bun cu sarcini reale) etc. (G. Boroi, C.A. Anghelescu p. 113).

3. Libertatea de a dispune nu este absolută. Ea poate fi îngrădită de lege printr-o dispoziţie expresă. îngrădirile au, de regulă, scop de protecţie.

4. Limitarea libertăţii de a dispune, care are caracter de protecţie şi este legată de capacitatea civilă a persoanei fizice, intervine în următoarele cazuri: a) în cazul art. 988 alin. (1) NCC - minorul nu poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi [în vechea reglementare, minorul sub 16 ani nu putea dispune prin donaţie sau legat de bunurile sale (art. 806 C. civ. 1864), iar minorul de 16 ani putea dispune prin testament de jumătate din bunurile de care ar fi putut dispune dacă ar fi fost major (art. 807 C. civ. 1864)1; b) în cazul art. 988 alin. (2) NCC - persoana fizică, nici chiar după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa; se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului [în vechea reglementare, minorul de 16 ani nu putea dispune prin testament în favoarea tutorelui sau, odată ajuns la majorat, în favoarea fostului tutore, până când socotelile nu erau date şi primite, cu excepţia situaţiei în care tutorele era ascendentul său (art. 809 C. civ. 1864)1 (C.T. Ungureanu p. 85).

5. Limitarea libertăţii de a dispune care are caracter de protecţie şi este legată de relaţiile de familie intervine în următoarele cazuri: a) în cazul prevăzut de art. 316 NCC, care reglementează situaţia actelor de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei; dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimţământul său expres; b) în cazul prevăzut de art. 322 NCC, potrivit căruia niciunul dintre soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune fără consimţământul scris al celuilalt soţ de drepturile asupra locuinţei familiei; de asemenea, un soţ nu poate deplasa din locuinţă bunurile ce mobilează sau decorează locuinţa familiei şi nu poate dispune de acestea fără consimţământul scris al celuilalt soţ; c) în cazul prevăzut de art. 346 NCC, potrivit căruia actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soţi; unul dintre soţi poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor formalităţi de publicitate şi poate face daruri obişnuite; d) în cazul prevăzut de art. 349 NCC, potrivit căruia niciunul dintre soţi nu poate singur, fără acordul celuilalt soţ, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părţi sociale ori, după caz, de acţiuni.

6. Limitări temporare ale libertăţii de a dispune sunt şi acelea cuprinse în legi speciale, precum: a) Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată (M. Of. nr. 264/1998) - art. 15 alin. (4) teza l-a, potrivit căruia, până la achitarea integrală a preţului, locuinţa dobândită conform acestei legi nu poate fi înstrăinată sau restructurată fără autorizarea prealabilă a unităţii vânzătoare; b) Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului (M. Of. nr. 279/1995)-art. 9 (abrogatîntre timp prin Legea nr. 71/2011), potrivit căruia chiriaşii care au cumpărat apartamentele potrivit acestei legi nu le-au putut înstrăina timp de 10 ani de la data cumpărării; c) Legea locuinţei nr. 114/1996 republicată (M. Of. nr. 393/1997) -art. 19, care prevede că „înstrăinarea, prin acte între vii, a locuinţelor pentru realizarea cărora s-au acordat subvenţii se poate face numai după restituirea integrală a sumelor actualizate datorate şi pe baza dovezii depunerii integrale a contravalorii sumelor actualizate, obţinute ca subvenţii de la bugetul de stat, potrivit prevederilor art. 7, în depozitul constituit pentru realizarea locuinţelor, în condiţiile prezentei legi"; d) Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare (M. Of. nr. 611/1999) - art. 5, care arată că, „(1) Până la rambursarea integrală a creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare, imobilul ipotecat va putea fi înstrăinat numai cu acordul prealabil, în scris, al creditorului ipotecar. Acest acord va fi necesar în legătură cu fiecare înstrăinare determinată. (2) Actele încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

7. în alin. (2) al art. 12 NCC este stabilită o limitare a libertăţii de a dispune cu titlu gratuit, care urmăreşte protecţia creditorilor dispunătorului insolvabil. în această situaţie, în cazul actelor între vii cu titlu gratuit, notarul public este obligat să insereze declaraţia pe propria răspundere a dispunătorului din care să rezulte că acesta nu se află în stare de insolvabilitate declarată de instanţa judecătorească (Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. îndrumar notarial, voi I, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011, p. 18).

8. O aplicaţie a limitării dreptului de a dispune prin acte juridice cu titlu gratuit se regăseşte în art. 80 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei: „(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit (s.n.), efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar".

9. în ceea ce priveşte actele juridice cu titlu gratuit pentru cauză de moarte, nu poate fi realizat controlul solvabilităţii dispunătorului. Pentru cauză de moarte se poate dispune prin testamentul olograf sau autentic (art. 1040 şi urm. NCC). De altfel, nici nu prezintă interes solvabilitatea dispunătorului la data încheierii actului juridic, deoarece testamentul este un act juridic revocabil şi care îşi produce efectele la data deschiderii succesiunii, deci ulterior încheierii lui. Până la acea dată, pot interveni schimbări în ceea ce priveşte solvabilitatea dispunătorului. Mai mult, legea permite şi legatul bunului altuia (art. 1064 NCC). Afortiori, nu interesează solvabilitatea dispunătorului într-un act juridic pentru cauză de moarte.
Răspunde
irina.bianca 11.01.2013
În cazul actelor între vii cu titlu gratuit, notarul public este obligat să insereze declaraţia pe propria răspundere a dispunătorului din care să rezulte că acesta nu se află în stare de insolvabilitate declarată de
instanţa judecătorească.
Răspunde
Alex 29.05.2024
Ma puteti ajuta va rog cu un sfat? I nu știu dacă reușesc sa înțeleg
Răspunde