Art. 1168 Noul cod civil Regulile aplicabile contractelor nenumite Dispoziţii generale Contractul

1. Contractele nenumite sunt contractele care nu au o reglementare legală, ele fiind încheiate de părţi în virtutea principiului libertăţii de a contracta, cu respectarea limitelor impuse de ordinea publică şi bunele moravuri. Având în vedere că ele nu beneficiază de dispoziţii exprese care să le stabilească regimul juridic, legiuitorul arată că prezentul capitol, referitor la contracte, în general, se va aplica şi acestor categorii de acte, iar acolo unde aceste prevederi nu vor putea fi îndestulătoare, ele se vor completa cu regulile speciale aplicabile contractului cu care actul încheiat

Citește mai mult

de părţi se aseamănă cel mai mult. Se renunţă astfel la concepţia existentă anterior noului Cod civil, în sensul aplicării acestei categorii doar a dispoziţiilor generale care guvernează regimul obligaţiilor. Considerăm că o astfel de abordare ar fi de natură să pună unele probleme în practică, atunci când se va pune în discuţie asemănarea actului nenumit, încheiat de părţi, cu actul numit, ale cărui reguli speciale să fie aplicabile. Aceste discuţii pot apărea în cazurile în care între părţi vor exista raporturi conflictuale, nemaiputând fi vorba de „intenţia comună a părţilor", judecătorii trebuind astfel să suplinească voinţa părţilor şi să facă o interpretare a contractului mai ales folosind elemente extrinseci ale acestuia.

2. Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o reglementare legală specială şi nu poartă o denumire specifică stabilită de lege; numele sau denumirea acestor contracte este acordată de doctrina juridică şi de jurisprudenţă (1. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, voi. II. Contractul, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 114).

3. Sunt, dimpotrivă, atipice (sau nenumite) actele care nu se încadrează în vreun tip abstract de act prevăzut de lege, fiind făurite de părţi potrivit nevoilor lor. încheierea unor asemenea acte este pe deplin admisibilă în dreptul nostru civil, dominat, în materia cercetată, de principiul consensualismului şi al libertăţii actelor juridice. Ele trebuie să respecte însă regulile generale care cârmuiesc formarea şi efectele actelor juridice, căci dacă posibilitatea încheierii unor acte atipice decurge din principiul libertăţii actelor juridice, nu mai puţin ea îşi găseşte limitele de aplicare în aceste reguli generale. Astfel, se cere ca actul atipic să îndeplinească toate condiţiile generale de validitate privitoare la consimţământ, capacitate, obiect, cauză (D. Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 63).