Art. 1171 Noul cod civil Contractul sinalagmatic şi contractul unilateral Diferite categorii de contracte Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 2-a
Diferite categorii de contracte
Contractul
SECŢIUNEA a 2-a
Diferite categorii de contracte
Art. 1171
Contractul sinalagmatic şi contractul unilateral
Contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. În caz contrar, contractul este unilateral chiar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi.
| ← Art. 1170 Noul cod civil Buna-credinţă Dispoziţii generale... | Art. 1172 Noul cod civil Contractul cu titlu oneros şi... → |
|---|
1. Contractul de împrumut, care nu impune obligaţii decât împrumutatului, nu are caracter sinalagmatic şi deci nu trebuie încheiat în atâtea exemplare câte părţi sunt (Cass., s. civ., dec. din 28 martie 1984, în Code civil 2008, p. 1146).
2. Contractele unilaterale se transformă în contracte sinalagmatice ori de câte ori sunt făcute cu îndatoriri sau sub condiţiuni de împlinit de către partea în favoarea căreia sunt făcute (Cos. /, 207/72, Mai 20/72, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., 1925, voi. II, p. 374).
3. Actul de ratificare sau confirmare este un act unilateral, nu
Citește mai mult
bilateral, căci legea nu cere pentru validitatea lui concursul a două voinţe, ci numai consimţământul aceluia care este în drept a-l face (Cos. I. 451/99, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., 1925, voi. II, p. 374).4. Potrivit art. 801 C. civ. 1864 (art. 985 NCC - n.n.J, donaţia este un contract translativ de proprietate, solemn, prin care o persoană numită donator îşi micşorează patrimoniul cu un bun sau mai multe, în mod gratuit şi definitiv, în favoarea altei persoane, numită donatar, care îl acceptă. Deşi este un act unilateral, sub aspectul numărului de voinţe este un contract bilateral care, pentru a fi valabil, trebuie să îndeplinească atât condiţiile generale prevăzute de art. 948 C. civ. 1864 (art. 1179 NCC - n.n.], cât şi pe cele particulare prevăzute prin dispoziţii speciale şi care îmbracă forma solemnă a înscrisului autentic (Trib. Bucureşti, dec. nr. 1406/1992, în C.P.J. 1992, Casa de editură şi presă „Şansa", Bucureşti, 1993, p. 150).
5. Prin natura sa, contractul de locaţiune, fiind un contract sinalagmatic, dă naştere unor drepturi şi obligaţii corelative în sarcina părţilor contractante. Locatorul trebuie să predea lucrul în aşa stare încât să poată fi întrebuinţat iar în cursul locaţiunii să facă toate acele reparaţii care pot fi necesare, în afara micilor reparaţii, care prin uz sunt în sarcina locatarului (C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 170/2003, în L.C. Stoica, Locaţiunea, p. 156).
6. Convenţia prin care un imobil este transmis cu obligaţia pentru dobânditor de a întreţine pe transmiţător atâta timp cât va trăi, lăsându-l totodată să locuiască în acel imobil, trebuie caracterizată ca un contract de întreţinere. Un asemenea contract fiind sinalagmatic, oneros şi aleatoriu, dispoziţiile art. 1020 C. civ. 1864, potrivit cărora condiţia rezolutorie este întotdeauna subînţeleasă în contractele sinalagmatice în cazul în care una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţia, sunt aplicabile (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 500/1970, în C. Turianu, Contracte civile speciale. Practică judiciară adnotată, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 226).
7. Contractul preliminar privind construirea de locuinţe are caracterul unui contract sinalagmatic, în care obligaţia unei părţi constituie cauza obligaţiei celeilalte, iar obligaţiile principale sunt predarea lucrului de către vânzător şi plata preţului de către cumpărător. Din moment ce redamantul-cumpărător a acceptat valoarea diferenţei de preţ, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 969 C. civ. 1864, potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Cumpărătorul preluând în fapt locuinţa, este actuală obligaţia lui de plată a diferenţei de preţ şi, în aceste împrejurări, în mod legal i se opune de către pârâta-vânzător excepţia de neexecutare în sensul refuzului de a se încheia contractul definitiv. Neîndeplinirea de către vânzător a obligaţiilor sale accesorii - încheierea procesului-verbal de predare-primire a locuinţei şi altele asemenea - nu poate juca în favoarea cumpărătorului ca excepţie de neexecutare, aceste aspecte putând fi valorificate de cumpărător doar după încheierea contractului definitiv (C.A. Bacău, dec. nr. 1169/1994)
Citește mai mult
naşterea lor nu era concomitentă, ca o manifestare a aplicării principiului do ut des. Deci, noul cod priveşte aceste contracte ca fiind unilaterale, lor neputându-li-se aplica efectele specifice convenţiilor sinalagmatice.2. Specificul acestei categorii de contracte constă în caracterul reciproc şi interdependent al obligaţiilor pe care şi le asumă părţile contractante. Obligaţiilor fiecăreia dintre părţi le corespund obligaţiile celeilalte sau celorlalte părţi; creditorul este în acelaşi timp debitor şi debitorul este concomitent şi creditor (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 93).
3. Cu alte cuvinte, contractele sinalagmatice creează obligaţii în sarcina ambelor părţi, pe când contractele unilaterale creează obligaţii în sarcina uneia singure părţi (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. II, p. 486).
4. în ce priveşte reciprocitatea obligaţiilor, sunt necesare câteva lămuriri. Astfel, în primul rând, obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să aibă acelaşi izvor comun, unul şi acelaşi contract. în al doilea rând, caracterul reciproc al obligaţiilor sau datoriilor nu se confundă cu reciprocitatea prestaţiilor; obligaţiile sau datoriile fac parte din conţinutul raportului juridic născut din contract, în timp ce prestaţiile alcătuiesc obiectul acelui raport juridic (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 93-94).
5. Noţiunea de contract unilateral nu trebuie confundată cu aceea de act unilateral. într-adevăr, în timp ce acesta din urmă se numeşte „unilateral" fiindcă este efectul unei singure voinţe şi deci nu poate fi socotit contract, dimpotrivă, contractul unilateral este un act juridic bilateral, adică un acord a două voinţe; denumirea de unilateral în cazul contractului îşi găseşte deci justificarea numai în efectele pe care le produce, şi anume că obligaţiile la care dă naştere incumbă numai uneia dintre părţi (T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 28).
6. Esenţialul contractului sinalagmatic este constituit de interdependenţa între cele două obligaţii; prin urmare, neexecutarea unui contract sinalagmatic ţine de trei reguli particulare: excepţia de neexecutare, rezoluţiunea şi teoria riscurilor (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 205).
7. Interesul distincţiei între contractele sinalagmatice şi contractele unilaterale constă, pe de o parte, în ce priveşte proba cu înscrisuri, iar, pe de altă parte, referitor la consecinţele neexecutării obligaţiilor asumate de către părţile contractante (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 95).
8. Atunci când proba contractului se face prin înscris sub semnătură privată, în privinţa contractului sinalagmatic se aplică formalitatea multiplului exemplar (art. 1179 C. civ. 1864), iar în privinţa contractului unilateral care conţine obligaţia de plată a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen, se aplică formalitatea „bun şi aprobat" (art. 1180 C. civ. 1864) (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 27). Notă. Regimul juridic al mijloacelor de probă în procesul civil îşi va găsi reglementarea în art. 243-382 NCPC (M. Of. nr. 485/2010), iar dispoziţiile referitoare la formalitatea multiplului exemplar şi menţiunea bun şi aprobat se vor regăsi în art. 268 şi art. 269 din acelaşi act normativ.
9. în contractele sinalagmatice există o corelaţie între obligaţiile reciproce ale părţilor, în sensul că fiecare dintre ele nu se obligă decât în consideraţia prestaţiei la care cealaltă parte se obligă (do ut des). Obiectul creanţei fiecăreia dintre părţi este cauza juridică a obligaţiei sale (T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 28).
10. Se dă câteodată denumirea de contracte sinalagmatice imperfecte unor contracte care, la origine, sunt unilaterale şi care, ulterior, par a deveni sinalagmatice, fiindcă în cursul lor se naşte o obligaţie şi în sarcina celeilalte părţi. (...) Adevărul este că asemenea contracte sunt contracte unilaterale, fiindcă din contract nu se naşte o obligaţie decât în sarcina uneia din părţi. Obligaţia ulterioară ce se poate naşte în sarcina celeilalte părţi nu se naşte din contract, ci dintr-un fapt posterior, străin de contract şi accidental faţă de contract (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. II, p. 487).
11. Prin urmare, suntem în prezenţa a două raporturi juridice obligaţionale unilaterale, care au etiologie diferită: unul s-a născut din contractul unilateral (mandatul sau depozitul gratuit), iar celălalt izvorăşte dintr-un fapt juridic licit, care este îmbogăţirea fără justă cauză (L Pop, Tratat, voi. II, p. 100).
► „Art. 943. Contractul este bilateral sau sinalagmatic când părţile se obligă reciproc una către alta (C. civ. 1020,1179)";
► „Art. 944. Contractul este unilateral, când una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane, fără ca acestea din urmă să se oblige".
în literatura de specialitate s-a precizat, pe bună dreptate, că, datorită specificului pe care-l prezintă, invocarea excepţiei de neexecutare a contractului este atenuată în contractul de asigurare. Excepţia de neexecutare a contractului este atenuată deoarece prestaţiile la care dă naştere contractul de asigurare nu sunt
simultane. Aceasta întrucât
Citește mai mult
asiguratul plăteşte prima de asigurare în momentul încheierii contractului sau în tranşe pe parcursul executării, iar asigurătorul plăteşte indemnizaţia în momentul producerii cazului asigurat sau este absolvit dacă acesta nu se produce.Aşadar, contractul de asigurare este caracterizat de lipsa simultaneităţii dintre obligaţia de plată a primei şi cea de despăgubire a asigurătorului, mai ales în situaţia neproducerii cazului asigurat. Lipsa simultaneităţii este dată de obligaţia asigurătorului de plată a indemnizaţiei sau de acordare a despăgubirilor, după caz. Dacă avem însă în vedere obligaţia asigurătorului de garantare a protecţiei continue a asiguratului pentru despăgubire în caz de producere a evenimentului asigurat, observăm că simultaneitatea persistă şi se înfăţişează ca o obligaţie continuă şi din partea asigurătorului. Interdependenţa prestaţiilor părţilor din contractul de asigurare seexprimă prin aceea că existenţa obligaţiei asigurătorului, care cuprinde şi protecţia asiguratului, depinde de existenţa obligaţiei asiguratului şi invers.
S-a pus problema de asemenea, dacă se mai poate vorbi de o corelaţie între obligaţiile reciproce asumate de fiecare dintre părţi cât timp riscul nu s-a realizat. Răspunsul a fost afirmativ, în sensul că nu se înlătură caracterul sinalagmatic al contractului, deoarece el dă naştere la obligaţii reciproce, fiecare dintre ele servind drept cauză pentru cealaltă. Aceasta cu atât mai mult cu cât producerea evenimentului asigurat nu afectează validitatea sau existenţa contractului de asigurare.
Atât conţinutul caracterului sinalagmatic cât şi al celui oneros rezultă cu evidenţă şi din reglementarea art. 2199 Noul Cod Civil care prevede că, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit.
în mod corect s-a făcut observaţia în literatura de specialitate că o particularitate a raporturilor de asigurare specifică caracterului sinalagmatic este obligaţia asiguratului de a-şi executa el mai întâi obligaţia de plată a primelor de asigurare, prestaţia asigurătorului fiind condiţionată de această operaţiune prealabilă.
Nu trebuie confundată clasificarea actelor juridice civile în unilaterale şi bilaterale cu clasificarea contractelor civile în contracte unilaterale ş, respectiv, bilaterale.
Clasificarea actelor juridice în unilaterale şi bilaterale se face după criteriul numărului părţilor, pe când clasificarea contractelor în unilaterale şi bilaterale se face după criteriul conţinutului lor. Toate contractele, deci şi contractele unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice bilaterale sau plurilaterale,
Citește mai mult
în schimb, actele juridice unilaterale nu sunt contracte, deoarece nu sunt consecinţa unui acord de voinţă, ci sunt rezultatul manifestării unilaterale de voinţă.Caracterul sinalagmatic presupune deci interdependenţa obligaţiilor, în sensul că prestaţia uneia dintre părţi reprezintă cauza obligaţiei asumate de cealaltă parte.
De regulă, interdependenţa obligaţiilor derivă din interdependenţa voinţelor vânzătorului şi cumpărătorului (voinţa fiind fundamentul contractului). Ca excepţie, legea intervine, uneori, pentru asigurarea reciprocităţii, interdependenţei şi, mai ales, a unui echilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor (de
Citește mai mult
exemplu, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori).Reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor creează premisele unei prezumţii de echilibru economic între prestaţiile părţilor contractului de vânzare-cumpărare.