Art. 1178 Noul cod civil Libertatea formei Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1178
Libertatea formei
Contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.
| ← Art. 1177 Noul cod civil Contractul încheiat cu consumatorii... | Art. 1179 Noul cod civil Condiţiile esenţiale pentru... → |
|---|
1. Absenţa contractului scris nu face nevalabilă convenţia de închiriere, dar face imposibilă dovedirea ei cu alte mijloace de probă, în ipoteza contestării existenţei contractului (C.A. laşi. dec. nr. 441/1999, în M. Goiţâ, M.M. Pivniceru, Jurisprudenţa Curţii de Apel laşi în materie civilâ pe anul 1999, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 61).
2. Contractul de locaţiune este unul consensual, ceea ce înseamnă că se încheie prin acordul, fie şi tacit, al părţilor, fără vreo formalitate. în materia locaţiunii de imobile, în ceea ce priveşte proba contractului, prin art. 1416-1417
Citește mai mult
C. civ. 1864 se stabilesc reguli excepţionale (C.A. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 714/2002, în L.C. Stoica, Locaţiunea, p. 9).3. încheierea contractului pentru executarea lucrărilor nu era condiţionată de existenţa unor condiţii de fond sau de formă speciale, care să-i confere caracterul unei convenţii solemne, pentru a fi valabil încheiată. în speţă este vorba de un contract bilateral, prin care ambele părţi au convenit să execute împreună lucrările de construcţii ce au constituit obiectul înţelegerii şi să împartă beneficiile, pentru a cărui valabilitate legea nu a prevăzut nicio condiţie de fond sau de formă specială la încheierea lui (C.S.J., s. corn., dec. nr. 366/1993, în C. Turianu, Contracte civile speciale, p. 287).
4. în condiţiile în care actele dosarului relevă că între părţile în litigiu nu a existat un contract care să stipuleze obligaţiile acestora, respectiv lucrările ce urmau a fi executate în favoarea intimatei-pârâte şi preţul acestor prestaţii, şi că, în urma înţelegerii părţilor, reclamanta a executat o serie de prestaţii în beneficiul pârâtei, rezultă că, în ceea ce priveşte dovada contractului, sunt incidente prevederile art. 36 C. corn., potrivit cărora, chiar dacă nu s-a încheiat un contract scris, atât timp cât beneficiarul prestaţiei a solicitat executarea imediată a obligaţiei, acesta se consideră perfect, îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea contractului (Trib. Bucureşti, s. corn., dec. nr. 564/1994, în L.C. Stoica, Locaţiunea, p. 273).
Citește mai mult
formă, care, de cele mai multe ori, vor presupune constatarea actului, privit ca negotium iuris, într-un înscris autentic.2. Prin „forma actului juridic civil" se înţelege acea condiţie care constă în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă cu intenţia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret (Gh. Beleiu, Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 173).
3. Privită în înţelesul ei restrâns, forma actului juridic civil este guvernată de principiul consensualismului, care, la rândul lui, reprezintă o aplicare în această materie a principiului libertăţii actelor juridice civile (principiul autonomiei de voinţă) (G. Boroi, Drept civil, 2008, p. 246).
4. Prin principiul consensualismului se înţelege că singura condiţie necesară şi suficientă pentru încheierea unui contract este simpla manifestare sau exteriorizare a voinţei libere şi neviciate a părţilor contractante; voinţele concordante ale părţilor nu este necesar să îmbrace o formă specială de exteriorizare (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 389).
5. în regulă generală, contractele se formează prin efectul consimţământului părţilor contractante. îndată ce ele au convenit, există contract. Cu alte cuvinte, actul scris nu e cerut, în specie, ca un element constitutiv al contractului (ad solemnitatem), ci numai ca un mijloc de probă (ad probationem), şi aceasta este adevărat nu numai în privinţa vânzărilor, dar şi în privinţa tuturor contractelor consensuale în genere (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. IV, p. 20S).
6. Consecinţele principiului consensualismului sunt simple: sub aspect negativ, consen-sualismul semnifică faptul că, în afara situaţiilor în care dreptul pozitiv prevede exigenţe particulare, nicio formulă sacramentală, niciun înscris, nicio expresie solemnă, niciun gest ritual, niciun act de executare, nicio intervenţie a unui terţ şi nicio formalitate nu sunt necesare pentru formarea unui contract; în sens pozitiv, este suficient un înscris, un cuvânt, un gest or un semn care reprezintă o manifestare a voinţei părţilor pentru formarea unui contract. Deci, în virtutea principiului consensualismului, diversele moduri de exteriorizare a consimţământului sunt considerate echivalente, când sunt suficient de clare şi expresive (F. Terre, P. Simler, Y. Lequette, ies obligations, Editions Dalloz, Paris, 2009, p. 14S).
7. Actului consensual i se opune actul solemn, rezultat al unui formalism cerut ad validi-totem. Acesta concretizează ideea că, pentru a se naşte valid un act juridic, consimţământul trebuie obligatoriu să îmbrace o anumită formă solemnă, altfel operaţiunea juridică va fi nulă absolut (I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 260).
Excepţia cea mai cunoscută de la principiul consensualismului este prevăzută la art. 1.244 NCC, în care se stipulează că, pentru
înscrierea în cartea funciară, contractul care strămută sau constituie drepturi reale trebuie să fie încheiat prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Prin principiul consensualismului se înţelege acea regulă de drept potrivit căreia simpla manifestare
Citește mai mult
de voinţă necesarăi şl suficientă pentru ca actul juridic civil să ia naştere în mod valabil sub aspectul formei care îmbracă manifestarea de voinţă făcută în scopul de a produce efecte juridice. Adica, pentru a produce efecte juridice civile, manifestarea de voinţă nu trebuie să aiba o formă specială.Principiul consensualismului mai este consacrat în mod expres pentru anumite acte juridice civile, precum contractul de vânzare (art. 1674 noul cod civil, conform căruia „cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă" sau, mai larg, contractele translative de drepturi reale (art. 1273 alin. (1) teza I noul cod civil, care dispune că „drepturile reale se constituie şi se transmit prin acordul de voinţă al părţilor, chiar dacă bunurile nu au fost predate, dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunurilor, dacă acordul poartă asupra unor bunuri de gen").
Vânzarea rămâne consensuală chiar dacă, prin acordul părţilor, transferul dreptului de proprietate, remiterea lucrului vândut ori a preţului sunt ulterioare perfectării actului.
Vânzarea este însă numai în principiu consensuală.
Prin excepţie de la principiul de mai sus, în unele cazuri, special prevăzute de lege, vânzarea devine un contract solemn. Astfel:
- potrivit art. 885 C.civ., „drepturile reale asupra imobilelor
Citește mai mult
cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea" (s.n.).- potrivit art. 888 C.civ., „înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor..." (s.n.).
- potrivit art. 1244 C.civ., „trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară" (s.n.).
Rezultă că, din dispoziţiile coroborate şi indirecte ale art. 885, art. 888 şi art. 1244 C.civ., vânzarea terenurilor (cu şi fără construcţii) trebuie încheiată în formă autentică.
Sancţiunea nerespectării formei autentice la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare ce au ca obiect terenuri de orice fel este nulitatea absolută a actului juridic [art. 1242 alin. (1) C.civ.].
De precizat că „dacă părţile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socoteşte valabil chiar dacă forma nu a fost respectată". în condiţiile unui text discutabil, apreciem că dispoziţiile art. 1242 alin. (2) C.civ. sunt aplicabile, de exemplu, vânzării unui autoturism, în care părţile au convenit încheierea contractului în formă autentică, dar l-au perfectat prin înscris sub semnătură privată.