Art. 1179 Noul cod civil Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1179
Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului
(1) Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimţământul părţilor;
3. un obiect determinat şi licit;
4. o cauză licită şi morală.
(2) În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile.
| ← Art. 1178 Noul cod civil Libertatea formei Încheierea... | Art. 1180 Noul cod civil Capacitatea părţilor Încheierea... → |
|---|
1. în cazul în care la încheierea actului de partaj a lipsit unul dintre erezi, înseamnă că nu a existat consimţământul acestuia, ca o condiţie esenţială pentru validitatea unei convenţii, lipsa consimţământului fiind sancţionată cu nulitatea absolută (C.A. Bucureşti, s. civ., dec. nr. 550/2006, în C.P.J.C. 2006, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2008, p. 444).
2. Convenţiunile secrete intervenite între părţi sunt supuse aceloraşi condiţiuni de validitate ca şi convenţiunile publice, căci părţile nu pot face, indirect, aceea ce n-ar putea face în mod direct. Recunoaşterea însă a unui
Citește mai mult
cumpărător făcută într-un act deosebit, cum că nu este el adevăratul cumpărător, nu este o convenţiune, ci o declaraţiune unilaterală, prin care mărturiseşte un fapt şi deci nu poate fi supusă la aceleaşi condiţii de validitate ca şi convenţiunile. Această mărturisire scrisă a pretinsului cumpărător face probă contra moştenitorilor săi, care s-ar crede proprietari pe imobilul cumpărat şi poate fi invocată în contra lor de oricine (Trib. Covurlui, II, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., 1925, voi. II, p. 377).3. Când se constată că deşi părţile nu s-au întâlnit, dar s-a alcătuit un proiect de contract care a fost scris pe timbru legal şi semnat de părţi, împreună cu cererea de plată a taxelor şi că s-a plătit taxa de înregistrare de către creditor, în urma învoielii prevăzute în contract şi a scrisorii ce i s-a adresat de către debitor, din aceste împrejurări rezultă că părţile s-au înţeles asupra tuturor clauzelor contractului şi deci există deplin acord de voinţe (Trib. Ilfov I, No. 176/915, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., 1925, voi. II, p. 378).
4. într-o obligaţiune, condiţiunea de a face un fapt pe care legea îl opreşte, imprimă acelei convenţiuni o cauză ilicită care atrage nulitatea contractului (Trib. Ilfov s. I com., 1066 din 5 dec. 1924, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., 1925, voi. II, p. 378).
5. Este real că, împreună cu consimţământul, cauza formează voinţa juridică, dar, ca element esenţial al actului juridic, cauza nu se confundă cu consimţământul (C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 728/2003, în F. Ciutacu, Drept civil român, p. 54).
2. Spre deosebire însă de vechea reglementare, art. 1179 nu mai vorbeşte numai de consimţământul valabil al „părţii ce se obligă", lipsa oricărei menţiuni exprese în
Citește mai mult
acest sens însemnând că este necesar ca toate părţile contractului să exprime o voinţă valabilă, şi nu doar cele care îşi asumă obligaţii.3. Prin condiţiile actului juridic civil vom înţelege acele componente care trebuie sau pot să intre în structura actului juridic civil, deci elementele din care este alcătuit actului juridic civil (6. Boroi, Drept civil, 2008, p. 202).
4. Absenţa sau iregularitatea uneia dintre condiţiile contractului este sancţionată prin nulitate, când relativă, când absolută (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 241).
5. în realitate, legea confundă condiţiile de formare sau de existenţă a contractului cu simplele condiţii de validitate. Condiţiile de formare şi existenţă sunt singurele esenţiale; în lipsa lor, contractul nu poate lua fiinţă, fiind izbit de o nulitate absolută. Aceste condiţii sunt: existenţa unui consimţământ; un obiect determinat; o cauză licită. Condiţiile de validitate nu sunt esenţiale; contractul există chiar în lipsa lor, însă nu poate produce efecte juridice normale. Lipsa lor produce o simplă nulitate relativă. Aceste condiţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul şi viciile sale, obiectul şi cauza (C. Hamongiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. II, p. 491).
6. Elementul fundamental (constitutiv) al actului juridic este, aşa cum rezultă din însăşi definiţia actului juridic, voinţa juridică, în construcţia tehnică a căreia intră două elemente: consimţământul, constând în hotărârea de a te obliga juridiceşte şi manifestarea ei în exterior, şi cauza, care cuprinde, la rândul său, două elemente: scopul imediat şi scopul mediat al consimţământului (T. lonaşcu, E.A. Barasch et alii, Tratat de drept civil, voi. I. Partea generala, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 252).
7. Instituind o formă determinată pentru validitatea anumitor acte juridice, legiuitorul urmăreşte diferite scopuri. Astfel, forma ţinteşte, după caz: să permită controlul statului asupra unor operaţii juridice care depăşesc interesele părţilor, dobândind o însemnătate obştească; să atragă atenţia părţilor asupra gravităţii actului pe care îl încheie şi să le dea răgaz să reflecteze temeinic; să asigure libertatea şi certitudinea consimţământului; să stabilească fără echivoc intenţia părţilor de a se lega juridiceşte, precum şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor lor; să asigure - şi pe această cale - publicitatea actului şi să pună la adăpost pe terţi de o eventuală fraudă etc. (D. Cosma, op. cit., p. 244).
8. Aceste elemente structurale sau condiţii esenţiale de validitate sunt proprii tuturor contractelor. De aceea, ele mai pot fi numite condiţii generale. La acestea însă se mai adaugă uneori, în cazul anumitor categorii de contracte, şi alte condiţii cu caracter special, prevăzute expres prin norme juridice imperative (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 140).
Potrivit art. 1179 alin. 2 pct. 4 Noul Cod Civil, cauza „licită şi morală” este o condiţie de validitate a contractului, dar şi „motivul” încheierii contractului (art. 1235 Noul Cod Civil). Astfel, în concepţia Noului cod civil cauza este astfel o simplă condiţie de fond, care reprezintă „motivul” de a contracta.
Apreciem dispoziţiile în materie imprecise şi incomplete, deoarece cauza este un element al structurii actului juridic care, pe fond, trebuie să reunească, deopotrivă, „motivul” şi „scopul” urmărit de
Citește mai mult
părţi la contractare.Inconsecvenţa legiuitorului din 2009 face ca „scopul” să fie frecvent regăsit în alte dispoziţii ale Noului cod civil. De exemplu, potrivit art. 1266 alin. 2 Noul Cod Civil, „La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului” (s.n.).
Potrivit teoriei moderne, conceptul clasic al cauzei a fost „subiectivat”, prin integrarea „raţiunilor personale” aflate la originea manifestării de voinţă (motivul, mobilul contractării).
Precizăm că teoria modernă completează numai (nu înlocuieşte) teoria clasică a cauzei obiective (scopul obligaţiei), dând astfel naştere unui concept nou, dualist.
Potrivit noului concept, în materia vânzării, raportul dintre cauza obiectivă (scopul) şi cauza subiectivă (motivul) devine relevant atunci când trebuie să răspundem la următoarele întrebări:
- De ce vinde o persoană un imobil? Este evident, pentru a încasa preţul: scopul imediat urmărit de vânzător (element obiectiv deoarece este acelaşi pentru toate vânzările);
- Dar, de ce a dorit o persoană să-şi procure lichidităţi? Pentru a achita o datorie, pentru a specula la bursă etc. (element subiectiv, diferit de la un vânzător la altul).
în concluzie, „cauza” este o instituţie complexă care are la bază interesele părţilor contractante, care, pentru fiecare persoană în parte pot fi: raţiuni apropiate (causa proxima) sau raţiuni îndepărtate (causa remotae).
Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să existe, să fie licită şi morală (art. 1235 alin. 1 Noul Cod Civil).
Existenţa cauzei valabile se prezumă, până la proba contrară.
Cauza neprevăzută expres nu condiţionează valabilitatea contractului (art. 1239 Noul Cod Civil).
Lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a contractului, „cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice” (art. 1238 Noul Cod Civil).
Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice.
Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.
Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască (art. 1238 alin. 2 Noul Cod Civil).
Aprecierea instituţiei „cauzei” la valoarea sa reală nu este o simplă discuţie pur doctrinară, ci are mare utilitate practică. De exemplu, interpretarea şi calificarea unui contract (a voinţelor „concordante”), fără a se avea în vedere scopul urmărit de părţi, este de neacceptat.
După cum am mai arătat, în proiectele europene, de „noţiunea de cauză a fost înlocuită cu cea de „interes” (mai apropiată rolului acesteia în structura contractului).
Este stipulat expres că obiectul contractului trebuie să fie determinat (nu şi determinabil) şi licit, iar cauza trebuie să fie licită şi morală.
Dacă legea nu prevede altfel, orice modificare a contractului este supusă condiţiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa (art. 1.243
Citește mai mult
NCC reglementează simetria între forma încheierii şi forma modificării în cazurile în care forma este cerută de lege).