Art. 1175 Noul cod civil Contractul de adeziune Diferite categorii de contracte Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 2-a
Diferite categorii de contracte
Contractul
SECŢIUNEA a 2-a
Diferite categorii de contracte
Art. 1175
Contractul de adeziune
Contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi, pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare.
| ← Art. 1174 Noul cod civil Contractul consensual, solemn sau real... | Art. 1176 Noul cod civil Contractul-cadru Diferite categorii de... → |
|---|
Citește mai mult
dezafectate, aşa cum a fost completată şi modificată de Legea nr. 335/2004, construcţiile zootehnice, terenurile de sub construcţii şi incintele se atribuie în folosinţă gratuită asociaţiilor crescătorilor de animale, care formulează în scris şi dovedesc capacitatea tehnică şi financiară de a desfăşura activităţi de creştere a animalelor. Potrivit art. 4 al aceluiaşi act normativ, atribuirea în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incintă persoanelor îndreptăţite se face pe baza unui contract, pe o perioadă de 5 ani. Potrivit art. 7, la expirarea termenului de 5 ani, construcţia zootehnică, terenul de sub aceasta şi incintele pot fi vândute persoanei îndreptăţite, după efectuarea investiţiilor, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţă gratuită. în consecinţă, contractul de atribuire în folosinţă gratuită nu s-a încheiat pe baza voinţei debitorului comodant de a încheia un act cu titlu gratuit în favoarea pârâtului, ci în baza unei dispoziţiile legale (C.A. Braşov, S. com., dec. nr. S03/R/2009)3. Clauza obscură dintr-un contract de asigurare se interpretează împotriva părţii, chiar debitoare, care a întocmit contractul şi a avut iniţiativa contractuală (Civ. l'e, 22 oct. 1974, în Code civil 2008, p. 1299).
4. Un contract tip ce poate fi modificat în anumite aspecte esenţiale, în urma unor negocieri, nu constituie în mod necesar un contract de adeziune (Curtea Supremă a Canadei, dec. din 18/07/2006, în J.L. Baudouin, Y. Renoud, op. cit., p. 1650).
5. Contractul de joc care se încheie prin cumpărarea unui bilet de loterie este un contract de adeziune (Trib. Quebec, dec. din 26/03/2004, în J.L. Baudouin, Y. Renoud, op. cit., p. 1653).
6. Contractul încheiat între un pacient şi spital, în ceea ce priveşte păstrarea bunurilor acestuia, este un depozit necesar, dar în acelaşi timp un contract de adeziune (Trib. Quebec, dec. din 12/09/2002, în J.L. Baudouin, Y. Renoud, op. cit., p. 1654).
2. Odată însă ce consimţământul este exprimat în sensul naşterii unui raport juridic ce are ca
Citește mai mult
izvor un asemenea contract, posibilitatea negocierii clauzelor sale nu este la îndemâna părţilor, acestea fiind impuse de cel care este, în genere, mai puternic din punct de vedere economic. Exemple de contracte de adeziune sunt în materia contractelor de transporturi, de asigurare, a celor încheiate cu consumatorii etc. Aceste contracte ridică însă riscul inserării în conţinutul lor a unor clauze abuzive, motiv pentru care legiuitorul, prin norme speciale, a înţeles să intervină pentru reprimarea lor, partea mai slabă având nevoie de protecţia instituită de acesta.3. Contractul de adeziune este acela „care se distinge prin aceea că are conţinutul stabilit în întregime prin voinţa juridică exclusivă a uneia dintre părţi, cealaltă parte ne-având posibilitatea să negocieze clauzele lui. Ea are însă libertatea de a accepta sau nu clauzele prestabilite" (M.N. Costin, M.C. Costin, Dicţionar de drept civil, voi. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 271).
4. Ca regulă generală, oferta de a încheia asemenea contracte se adresează publicului, iar ofertantul are o poziţie economică privilegiată sau deţine chiar monopolul unor anumite prestaţii (Idem, p. 271).
5. Specificul acestor contracte constă în faptul că ele nu se încheie în urma discuţiilor sau negocierilor libere, la fel ca în dreptul privat clasic, ci prin adeziunea părţii contractante mai slabe din punct de vedere economic la proiectul de contract al cărui conţinut este prestabilit de către partea contractantă mai puternică (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 127).
6. în anumite contracte nu există şi nu poate să existe niciun dezacord între părţi pentru a le determina stipulaţiile, căci există o disproporţie de autoritate între contractanţi (P. Malaurie, L. Aynâs, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 220).
7. Se întâmplă atunci ca partea cea mai puternică să abuzeze de situaţia sa, inserând în contract clauze avantajoase pentru ea şi pe care adesea clientul său nici măcar nu le va fi citit (Ibidem).
8. Oferta de a contracta este generală, deoarece se adresează publicului, adică tuturor contractanţilor eventuali, şi permanentă, fiindcă priveşte încheierea tuturor contractelor într-o anumită perioadă de timp; de asemenea, este o ofertă detaliată, în sensul că ea cuprinde toate clauzele ce alcătuiesc conţinutul contractelor care urmează să se încheie (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 128).
9. Astăzi, în mare parte, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de consumatori cu comercianţii sunt contracte de adeziune. Conţinutul acestor contracte este predeterminat de către comercianţii profesionişti, consumatorii practic neavând posibilitatea de a negocia contractele, ci doar fie de a le accepta aşa cum sunt, fie de a nu contracta. Este motivul pentru care se vorbeşte de o parte puternică în contract (comerciantul profesionist) şi de o parte slabă (consumatorul), precum şi de existenţa unui dezechilibru contractual în favoarea comerciantului profesionist în detrimentul consumatorului (D. Chirico, Principiul libertăţii de a contracta şi limitele sale în materie de vânzare-cumpărare, în Studii de drept privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 204-205).
În reglementarea Codului civil este stabilită şi semnificaţia juridică a contractului de adeziune. Astfel, potrivit prevederilor art. 1175, „Contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi, pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare”.
Caracterul de adeziune al contractului de asigurare îşi are fundamentul în faptul că
Citește mai mult
asigurătorul impune principalele clauze ale contractului, pe care asiguratul fie le acceptă şi atunci asigurarea ia fiinţă, fie le respinge şi contractul nu se mai perfectează Cu alte cuvinte, asiguratul nu are opţiunea negocierii principalelor clauze ale contractului de asigurare.Redactarea elementelor esenţiale ale contractului de asigurare de către asigurător reprezintă o obligaţie impusă de lege. într-adevăr, potrivit Legii nr. 32/2000, art. 20 alin. 2, societăţile de asigurarea au îndatorirea elaborării propriilor condiţii şi clauze de asigurare în funcţie de formele sau clasele de asigurare pe care şi le propun să le practice.
Legea impune de asemenea asigurătorului obligaţia de a prezenta asiguratului sau potenţialului asigurat principalele elemente ale asigurării pe care urmează să o încheie şi care vor constitui clauzele esenţiale ale contractului de asigurare. Astfel, potrivit Ordinului nr. 23/2009 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, asigurătorii şi împuterniciţii lor au obligaţia de a pune la dispoziţia asiguraţilor sau contractanţilor asigurării informaţii în legătură cu contractele de asigurare, atât înaintea încheierii cât şi pe durata derulării acestora. Aceste informaţii vor fi prezentate în scris, în limba română, vor fi redactate într-o formă clară şi vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a) definirea fiecărui eveniment asigurat, a indemnizaţiei de asigurare în cazul producerii evenimentului asigurat;
b) excluderile din asigurare;
c) momentul începerii şi cel al încetării contractului de asigurare;
d) modalităţile de executare, suspendare sau încetare a contractului de asigurare;
e) informaţii privind orice drepturi pe care le pot avea părţile de a rezilia contractul înainte de termen sau unilateral, inclusiv orice penalităţi impuse de contract în astfel de cazuri;
f) modalitatea prin care se plătesc primele şi termenele de plată a primelor de asigurare;
g) modalităţile şi termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurare, a sumelor de răscumpărare şi a sumelor asigurate;
h) informaţii despre perioada de graţie;
i) procedurile de soluţionare a eventualelor litigii rezultate din executarea contractului, respectiv informaţii despre modalităţile de rezolvare pe cale amiabilă a reclamaţiilor formulate de asiguraţi sau de beneficiarii contractelor de asigurare, după caz, acestea neconstituind o restrângere a dreptului clientului de a recurge la procedurile judiciare legale;
j) informaţii generale privind deducerile prevăzute de legislaţia fiscală aplicabilă contractelor de asigurare;
k) legea aplicabilă contractului de asigurare;
I) existenţa Fondului de garantare.
Aşa se explică situaţia practică în care asigurătorii întrebuinţează contracte tip cu clauze predeterminate.
În afară de prevederile cu caracter special al clauzelor prestabilite de către asigurători, în cadrul condiţiilor de asigurare şi al contractelor propuse spre perfectare, la încheierea contractului de asigurare, vor fi avute în vedere şi reglementările din domeniul protecţiei consumatorului, legiferate, în principal, de Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului. Legea nr. 296/2004 are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create între operatorii economici şi consumatori, cu privire la achiziţionarea de produse şi servicii, inclusiv a serviciilor financiare (art. 1). în concepţia Legii nr. 296/2004, noţiunea de servicii financiare include unele servicii de natură bancară, credite, asigurări, pensii private şi investiţii sau plăţi. Vom reveni asupra aspectelor ce interesează protecţia consumatorilor, reţinem aici doar că, potrivit art. 27 din lege, consumatorii, deci şi consumatorii de asigurări, au dreptul de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori, iar potrivit art. 78 se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contracte încheiate cu consumatorii.
Caracterul de adeziune al contractului de asigurare a fost extrem de accentuat până la abolirea sistemului comunist, când a fost suprimat monopolul statului în domeniul asigurărilor. După ce s-au înfiinţat mai multe societăţi de asigurare, s-a creat o piaţă concurenţială în operaţiunile de asigurare, împrejurare ce a condus la o atenuare a caracterului de adeziune al asigurării.
Când spunem aceasta avem în vedere faptul că, pe de o parte, asiguratul are posibilitatea alegerii unei multitudini de oferte de asigurare ale asigurătorilor existenţi pe piaţă şi, pe de altă parte, a negocierii contractului de asigurare în anumite împrejurări speciale. Spre exemplu, negocierea clauzelor contractului de asigurare este prezentă în cazul unui asigurat persoană juridică ce încheie mai multe forme de asigurare cu acelaşi asigurător. în concret, se negociază cuantumul primei de asigurare, modalitatea de plată a acesteia, bonusul acordat pentru reînnoirea asigurărilor în cazul în care nu a avut loc evenimentul asigurat etc.
Codul civil în art. 2378, alin. (1) dispune următoarele: contractul de ipotecă imobiliară se încheie în formă autentică de către notarul public, sub sancţiunea nulităţii absolute. Art.78 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale republicată arată că actele juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem vor fi redactate numai de notarii publici.
Cu toate acestea, toate actele în care o instituţie de credit are calitatea de creditor sunt recunoscute ca
Citește mai mult
fiind contracte de adeziune. Potrivit art. 1175 din Codul civil, contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare.Prin urmare, chiar dacă notarul are obligaţia să redacteze contractul de ipotecă imobiliară, acesta fiind tot un contract de adeziune (ca şi contractul de creditare), clauzele sale esenţiale vor fi impuse de către bancă şi redactate de notar conform instrucţiunilor date de aceasta, singura opţiune a celeilalte părţi fiind să-l accepte; dacă nu-i acceptă clauzele, neconsimţind la autentificare, contractul de ipotecă nu se va putea încheia.
în cazul contractelor de garanţie reală mobiliară şi personală (fideiusiunea) accesorii contractului de credit, art. 120 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului cu modificările şi completările ulterioare dispune că, fiind încheiate de o instituţie de credit, acestea constituie titluri executorii. Potrivit art. 121, alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, fiecare instituţie de credit întocmeşte şi păstrează la sediul social sau la sucursalele acesteia un exemplar al documentelor contractuale, documentaţia internă aferentă tranzacţiilor derulate, evidenţa zilnică a înregistrărilor pentru fiecare client din care să rezulte cel puţin caracteristicile tranzacţiilor derulate şi soldul datorat clientului sau instituţiei de credit şi orice informaţii privitoare la relaţiile sale de afaceri cu clienţii şi cu alte persoane pe care Banca Naţională a României le poate prevedea prin reglementări.
în cazul garanţiilor mobiliare sau fideiusiunilor, de regulă acestea nu se întocmesc de către notar sau, dacă totuşi se recurge la procedura de autentificare, forma autentică nefiind necesară ad validitatem, ele pot fi redactate de însăşi instituţia de credit, respectiv de consilierii juridici ai fiecărei entităţi. La fel se pune problema şi în privinţa contractului de credit care constituie, de asemenea, în temeiul legii, titlu executoriu; în cuprinsul acestuia sunt stabilite drepturile şi obligaţiile părţilor referitoare la obţinerea si rambursarea creditului, destinaţia acestuia si condiţiile privind garantarea restituirii lui. De regulă, contractul de creditare nu se întocmeşte de notarul public.