Art. 1176 Noul cod civil Contractul-cadru Diferite categorii de contracte Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 2-a
Diferite categorii de contracte
Contractul
SECŢIUNEA a 2-a
Diferite categorii de contracte
Art. 1176
Contractul-cadru
(1) Contractul-cadru este acordul prin care părţile convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta.
(2) Modalitatea de executare a contractului-cadru, în special termenul şi volumul prestaţiilor, precum şi, dacă este cazul, preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulterioare.
| ← Art. 1175 Noul cod civil Contractul de adeziune Diferite... | Art. 1177 Noul cod civil Contractul încheiat cu consumatorii... → |
|---|
1. Dacă într-o convenţie se prevede obligativitatea încheierii unor contracte ulterioare, nedeterminarea preţului acestor contracte în convenţia iniţială nu afectează, în lipsa unor stipulaţii legale speciale, validitatea acesteia, abuzul în fixarea preţului dând loc doar la reziliere sau despăgubiri (Cass., ass. plen., lc' dec. 1995, în Code civil 2008, p. 1179).
2. Părţile au încheiat un contract-cadru, în sensul că nu au fost individualizate spaţiile ce urmau a constitui aportul pârâtei la asociere, nu au fost menţionate clar drepturile şi obligaţiile părţilor şi nu au fost
Citește mai mult
desemnate organele de conducere ale asocierii, situaţie în care executarea contractului nu se putea face. Astfel fiind, contractul încheiat între părţi nu poate fi considerat titlu executoriu, întrucât clauzele privind obligaţiile părţilor nu au fost concretizate (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1981/2007)3. Fapta pârâtei de a nu mai comanda marfă reclamantei nu îndeplineşte condiţiile răspunderii contractuale în ceea ce priveşte neexecutarea unei obligaţii contractuale, atât timp cât în contract nu exista o obligaţie de a comanda o cantitate certă şi determinată de marfă lunar. Aşa cum reiese din contractul încheiat între părţi, obligaţiile pârâtei nu se referă la o cantitate obligatorie pe care aceasta trebuia să o cumpere de la reclamantă, comenzile lunare fiind lăsate la aprecierea pârâtei. Mai mult, instanţa a apreciat că acest contract prevede doar condiţiile generale, urmând ca numai în cazul comenzilor efectuate de pârâtă acestea să se constituie în anexe la respectivul contract, comenzi a căror acceptare ducea la formarea unor acte adiţionale la contract. Or, în lipsa acestor comenzi, este clar că nu existau anexe care să se constituie în acte adiţionale la contractul încheiat şi, în consecinţă, nu existau nici obligaţii ale pârâtei de a cumpăra marfă de la reclamantă (I.C.C.J., s. com., dec. 246/2010)
4. Dacă nu am fi în prezenţa unui contract-cadru, preparator, ci a unui contract de închiriere de „execuţie", obligaţia de punere la dispoziţie ar fi pură şi simplă, şi nu afectată de condiţia comenzii prealabile sau a existenţei disponibilului. Aşa fiind, instanţele ar fi trebuit să aibă în vedere distincţia de regim juridic dintre contractul-cadru, care obliga recurenta să comande timp de 12 luni părţii adverse (şi nu altor persoane) utilajele şi echipamentele, în condiţiile şi conform procedurilor stabilite în acest contract cadru, şi comanda urmată de executare, care constituie un contract generat de contractul-cadru, dar distinct de acesta. Fiind vorba de un contract-cadru, cu caracter preparator şi prealabil, eventuala încălcare a obligaţiilor pe care le conţine atrage răspunderea civilă delictuală, şi nu contractuală (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 329/2011)
Citește mai mult
ce se vor încheia în baza sa. Un loc deosebit în categoria contractelor-cadru îl ocupă contractele de distribuţie (a se vedea L Pop, Tratat, voi. II, p. 217-219).2. Contractul-cadru este un contract în care părţile contractante definesc şi stabilesc principalele reguli şi condiţii care vor guverna încheierea unor contracte viitoare dintre ele, contracte care se numesc „de aplicaţie" sau „de executare" a contractului-cadru (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 217).
3. Un contract-cadru satisface, în general, două obiective. Primul este de a permite părţilor contractante să asigure condiţiile necesare apropierii şi colaborării contractuale dintre ele, pe o durată de timp relativ lungă, şi să organizeze, prin obligaţii de a face şi de a nu face, modalităţile de realizare a acestei colaborări (...). Al doilea obiectiv constă în stabilirea, în avans, a condiţiilor de încheiere a mai multor contracte de aplicaţie şi de executare a clauzelor sale între cele două părţi, precum şi a regulilor de formare a acestora, în general simplificate (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 218).
4. Contractul-cadru este în general încheiat între un fabricant şi un detailist cu scopul de a defini principalele reguli la care relaţiile lor ulterioare, numite adesea „contracte de executare", vor fi supuse. Adesea, la acest contract se adaugă alte convenţii - o clauză de exclusivitate, un împrumut sau un contract de asistenţă. După caz, el antrenează sau nu obligaţia de a contracta (P. Malaurie)
5. Exemplu: un contract-cadru este încheiat între o companie petrolieră şi un distribuitor de carburant: el prevede că, timp de zece ani, unul promite să vândă, celălalt promite să cumpere o anumită cantitate de petrol. în fiecare an sau în fiecare lună, un simplu bon de comandă constituie contractul de executare (P. Malaurie)
6. Obligaţia de a contracta aflată în discuţie nu stabileşte şi conţinutul concret al contractelor de aplicaţie care urmează a fi încheiate în executarea ei. în caz contrar, nu ne-am mai găsi în prezenţa unui contract-cadru, ci doar a unui singur şi unic contract cu executare succesivă (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 218).
7. Contractul-cadru poate cuprinde şi obligaţii care iau naştere la momentul încheierii convenţiei şi care se execută în timp (exclusivitate de aprovizionare sau de revânzare, de a asigura publicitatea sau materialele promoţionale etc.), însă acestea nu îl transformă într-o vânzare cu executare succesivă, pentru transferul proprietăţii mărfurilor fiind necesare noi acorduri de voinţă. în consecinţă, părţile trebuie să fie capabile să contracteze la momentul încheierii fiecărei convenţii (fiecărei livrări), nu numai la momentul acordului iniţial, cum se întâmplă la o vânzare cu executare succesivă (Ş. Diaconescu, Contractul-cadru de distribuţie comerciala, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 23).
8. De pildă, părţile între care există raporturi contractuale curente pot stabili ca, în cazul încheierii unor noi contracte, produsele furnizate să fie de o anumită calitate şi să fie achiziţionate la un anumit preţ.
9. Practica în materie comercială demonstrează existenţa unor contracte-cadru de lungă durată prin care se realizează acorduri de aprovizionare exclusivă, de distribuţie (concesiune) exclusivă, distribuţie selectivă şi de franciză. Prin acordul de aprovizionare exclusivă un comerciant se angajează faţă de un furnizor să nu se aprovizioneze decât de la acesta. Asemenea contracte se încheie cu precădere pentru desfacerea berii, apei minerale şi produselor petroliere. Distribuţia (concesiunea) exclusivă presupune o înţelegere prin care furnizorul (concedentul) dă dreptul distribuitorului (concesionarului) de a comercializa produsele sale într-o zonă teritorială anume, autorizându-l să folosească marca produselor sale. (...) Asemenea contracte se încheie mai ales în privinţa automobilelor. (...) Distribuţia selectivă (reţeaua de distribuitori agreaţi) implică existenţa unei reţele de distribuţie comerciale selecţionate pe criterii obiective de calitate de către furnizorul unor produse de înaltă tehnicitate sau de lux (produse informatice, ceasuri, aparate fotografice, produse cosmetice şi parfumuri), care urmăreşte desfacerea acestor produse la standarde ridicate numai prin distribuitori agreaţi (...) (D. Chirică, Principiul libertăţii de a contracta, p. 206-207).