Art. 1206 Noul cod civil Cazuri Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1206
Cazuri
(1) Consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă.
(2) De asemenea, consimţământul este viciat în caz de leziune.
| ← Art. 1205 Noul cod civil Lipsa discernământului Încheierea... | Art. 1207 Noul cod civil Eroarea Încheierea contractului... → |
|---|
1. Deşi debitorul poate fi admis a proba surprinderea sau ignoranţa celor ce au semnat, dar aceasta nu înseamnă că este vreo prezumţie contra debitorului, ci este o probabilitate contra lui, pe care el trebuie s-o dărâme prin mijloacele ce legea îi pune la dispoziţie (Trib. Ialomiţa, 17224, Iunie 10/85, Dr. 56/85, în C. Hamangiu, N. Ceorgean, op. cit., 1925, voi II, p. 386).
2. Orice convenţiune presupune acordul voinţelor celor ce contractează. Dacă unul din contractanţi nu are voinţă, fie din cauză de nebunie, fie din orice altă cauză care-i ridică uzul voinţei şi raţiunii în
Citește mai mult
momentul contractării, cum ar fi beţia, acel acord nu a putut exista şi prin urmare convenţiunea este inexistentă (Trib. Dolj, II, Iunie 12/93, Dr. 62/93, Ibidem).3. Punând pe aceeaşi linie cele trei vicii (eroarea, violenţa, dolul), care fac ca consimţământul să nu fie valabil, şi nefăcând nicio diferenţă între doi şi celelalte vicii, urmează că efectul e acelaşi între părţi: nulitatea actului şi acelaşi efect şi faţă de terţi. Prin urmare, după cum eroarea şi violenţa fac ca actul să fie nul faţă de cei cărora li s-a transmis creanţa isbită de aceste vicii, tot astfel şi când este vorba de doi, trebuie admisă aceeaşi soluţie, cu toată buna credinţă a terţilor (Apel Buc. III, Dr. 61/908, Idem, p. 396).
2. Pentru a atinge validitatea actului juridic, un viciu (...) trebuie să aibă o oarecare gravitate. Ca regulă generală, se poate spune că viciul trebuie să fie destul de grav pentru a determina pe autor să facă actul juridic; cu alte cuvinte, viciul trebuie să fie de aşa natură încât
Citește mai mult
partea a cărei voinţă a fost viciată n-ar fi făcut actul dacă voinţa sa ar fi fost netulburată şi n-a făcut actul decât tocmai din cauza erorii, dolului şi violenţei (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi I, p. 81).3. Specific viciilor de consimţământ este faptul că există manifestare de voinţă (există deci consimţământ), însă aceasta este alterată fie în conţinutul său intelectual, conştient, ca în cazul erorii şi al dolului, fie în caracterul său liber, ca în cazul violenţei şi al leziunii (G. Boroi, Drept civil, 2008, p. 214).
4. în situaţia în care consimţământul dat la încheierea unui contract este alterat de unul dintre cele trei vicii - eroarea, dolul şi violenţa (...), contractul este lovit de nulitate relativă (L Pop, Tratat, voi II, p. 231).
5. Textul art. 953 C. civ. 1864 fiind conceput în termeni generali, eroarea, violenţa şi dolul viciază nu numai convenţiile, dar şi dispoziţiile testamentare (D. Alexandresco, Explica-ţiunea, voi V, p. 45).
6. Nu trebuie să confundăm (...) simplele vicii ale consimţământului cu lipsa sa. Lipsa consimţământului atrage nulitatea absolută sau inexistenţa actului juridic aparent, făcut fără acordul de voinţe necesar. Viciile consimţământului, dimpotrivă, nu atrag decât o nulitate relativă; contractul există, dar este anulabil (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Baicoianu, op. cit., voi II, p. 498).
7. în timp ce viciile de consimţământ au un caracter psihologic, leziunea este, în general, un viciu economic (F. Terre, P. Simler, Y. Lequette, op. cit., p. 218).
► „Art. 951. Minorele nu poate ataca angajamentul său pentru cauză de necapacitate, decât în caz de leziune (C. civ. 1157-1160, 1162-1164)”;
► „Art. 953. Consimţământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin doi (C. civ. 948, 954 şi urm.)".